? „Eu bănui că și tu bănuiești” sau „Eu bănuiesc că și tu bănui”?

Articol de Dana Florea, 11 august 2016, 13:18

 

Într-una din serile trecute, împreună cu niște prieteni am încercat să facem un fel de profil psihologic al românilor. Sigur, a fost o joacă, dar multe dintre observațiile noastre aveau un sâmbure de adevăr, iar acolo nu aveam argumente, parcă se potrivea. Italienii spun la această din urmă potrivire „se non e vero, e ben trovato”, ceea ce s-ar traduce prin „chiar dacă nu e adevărat, se potrivește, e bine găsit”. Așadar, unul dintre amicii mei a opinat, la un moment dat, că nouă, românilor, ne plac mai mult ipotezele conspiraționiste, ipotezele greu de acceptat sau chiar ipotezele fanteziste decât acceptăm explicațiile logice. Astfel, închiderea dosarului cu privire la moartea patronului HexiPharma și concluzia procurorilor că ar fi fost sinucidere nu este acceptată nici măcar de 20 la sută dintre români, spune un sondaj de opinie.

Bănui că nici mulți dintre Dv. nu cred în concluzia procurorilor și că ați crede mai degrabă că Dan Condrea ar fi fost lichidat. Sau, mă rog, că ar fi fost altcineva în locul lui Condrea etc., etc. De asemenea, eu bănui că, în secret, mulți dintre conaționalii mei au reale calități de detectivi, așa că vă întreb dacă, până în acest moment, ați remarcat vreo greșeală gramaticală în ceea ce am spus. Ei, sigur, era o întrebare retorică fiindcă nu puteți interveni în direct, așa că mă voi denunța singur: am spus de două ori greșit „eu bănui” în loc de „eu bănuiesc”, așa cum ar fi corect.  Verbul „a bănui” oferă neplăcute exemple și la modul conjunctiv. Auzim prea des forme la fel de incomplete, cum ar fi „să bănui”, „să bănuie” în loc de „să bănuiesc” sau „să bănuiască”.

Dar prea multe bănuieli strică, așa că vă îndemn să nu mai fiți atât de bănuitori.

(Foto: pixabay.com)