? Mare deosebire între „a abuza pe cineva” și „a abuza de ceva”
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 7 noiembrie 2016, 08:38
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 3 noiembrie 2016)
În rubrica de astăzi va fi vorba despre un verb interesant: „a abuza”. Nu îmi amintesc dacă am citat cartea „101 greșeli de lexic și de semantică” semnată de Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae. Dacă am mai făcut-o, azi reiterez îndemnul de a o consulta. Reiterez, adică repet, reiau,
Și o să pornesc explicațiile mele de la o frază ce îi aparține lui Titu Maoirescu, citată de autorii cărții amintite:
„În poeziile române de astăzi sunt mai ales trei imagini uzate și abuzate: stelele, florile și filomelele”.
„Filomelă” este un cuvânt dispărut din uzul de fiecare zi al vorbitorilor de limbă română și înseamnă „privighetoare”. Dar nu despre filomelă vreau să vă vorbesc acum, ci despre „a abuza”. Verbul, aici la participiu, înseamnă „folosit în exces”. Nu este însă singurul înțeles al său fiindcă, de pildă, atunci când spunem că „o femeie a fost abuzată”, verbul a abuza înseamnă altceva. Înseamnă că femeia a fost agresată, chiar violată. Acest sens al verbului„a abuza” – scriu Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae – vine dinspre limba engleză și s-a produs la jumătatea secolulului al XVI-lea. Asta în ciuda faptului că francezii au creat verbul „a abuza” cu sensul de a „a nu utiliza bine un lucru sau a îl utiliza în exces”. Mai pudici, francezii au început să folosească verbul „a abuza” cu sensul de „a agresa, a viola” abia din secolul al XIX-lea.
Închei observând că, în românește, se spune „a face abuz de putere”, adică a face o ilegalitate profitând de putere sau de context. Și că, deocamdată, în DEX, la verbul „a abuza” nu există nicio trimitere la viol.
