? Nu „vehicolați” forma greșită „vehicol”!
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 26 octombrie 2016, 07:54
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 24 octombrie 2016)
Mă enervează enorm semafoarele astea plantate din 20 în 20 de metri. Semafoare care, în loc să ajute, sufocă traficul. Uneori, ca să ajung undeva, fac adevărate ocoluri pentru a găsi rute mai puțin aglomerate din cauza acestor semafoare pușe și unde trebuie, dar mai ales, unde nu trebuie. Și vă dau un exemplu, ca să nu aveți impresia că mă feresc de concret: sensul giratoriu din Calea Șagului, de dinainte de Mall.
Dar mă opresc aici cu enervările și astăzi o să vă pun câteva lucruri despre un cuvânt ce colcăie de sensuri mai puțin previzibile: rutier. Într-o carte pe care nu mă satur să o recitesc, Dicționar de imagini pierdute, regretatul Profesor Tohăneanu ne îndreaptă spre trasee neașteptate. Știm că ruta, adică drumul urmat de un vehicul, traseul, este un neologism ce vine din franceză. „Route” a fost moștenit din limba latină: via rupta, „drum rupt”, „drum tăiat, croit”. Ideea de rupere, de tăiere este mai degrabă legată de acțiunea de defrișare, fiindcă a construi o rută, un drum, înseamnă a răpi, a rupe din sălbăticie o bucată. Limba româna are o expresie frumoasă ce mi se pare că poate fi așezată în contextul oferit de Profesorul Tohăneanu: spunem că ne croim drum.
Dar nu vreau să insist prea mult asupra acestui sens pentru a nu va… deruta.
Să nu uit și să semnalez o formă greșită a unui cuvânt din familia celor discutate astăzi: vehicul. Am văzut scris și am auzit pronunțat de multe ori „vehicol”. „Vehicol” este o formă greșită ce nu trebuie… vehiculată!
