? Of course că unele anglicisme mă enervează      

Articol de Dana Florea, 17 octombrie 2016, 08:22

 

De două zile, constat că abordez pronunția unor cuvinte împrumutate din limba engleză sau engleza americană. Asemenea cuvinte, adică anglicismele, sunt numeroase în limba română și vom reveni mereu asupra lor, fiindcă acest fenomen este, practic, inepuizabil. Rodica Zafiu semnala, acum 14 ani, un dicționar al anglicismelor europene apărut în 2001 în care sunt cuprinse 16 limbi europene, printre care și limba română. Unii lingviști sau intelectuali publici din România au deplâns sau deplâng prezența tot mai agresivă a anglicismelor și îl consideră o adevărată formă de colonizare a limbii. Alții, resemnați probabil de faptul că nu este vorba decât despre o formă a globalizării, se mulțumesc să constate amploarea feneomenului și să constate diverse adecvări. Printre abordările sceptice, dacă nu chiar critice cu privire la importul masiv de anglicisme, vă reamintesc pozițiile sceptice ale regretaților George Pruteanu și Octavian Paler. Observația sau, mai precis, argumentul lor principal stă în faptul că limba română nu are neapărat nevoie de asemenea cuvinte. Mă alătur acestei argumentări, fiindcă persoanele care emit 4-5 anglicisme pe minut mi se par și snoabe, și ridicole. Și vă dau câteva exemple ce frizează ridicolul:

Nu mai mergem la ședință, ci la meeting, nu ne-a plăcut spectacolul, ci show-ul, nu mai frecventăm saloanele de înfrumusețare, ci de beauty, unde nu se face machiaj, ci make-up. Pentru ce make-up? Pentru a avea sex-appeal, nu pe vino-ncoace. La ce bun sex-appeal-ul? Dacă mergem la shopping, adică la cumpărături, poate prindem un discount, adică o reducere. După câte ați observat, nu e nevoie de niciunul dintre anglicismele enumerate, fiindcă avem sinonime exacte ale lor în limba română. De fapt, anglicism nu înseamnă doar un cuvânt sau e o expresie specifică limbii engleze, ci și un cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta

See you soon!