? Să devoalăm puțin istoria societăților secrete!
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 3 iunie 2016, 09:48
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 3 iunie 2016)
Aproape în fiecare zi primesc, pe adresa mea de mail, câte ceva despre societățile secrete din lume sau din România. De îndată ce spui „societăţi secrete”, imaginaţia începe să lucreze febril : conspiraţie, secret, noua ordine mondială, asasinate, răsturnări de guverne, scenarii din umbră.
Departe de a fi o prejudecată a vremurilor de azi, o asemenea atitudine a fost, am putea spune, mereu constantă de-a lungul istoriei. Fiindcă, cel puţin în ultimele 700 de ani, nu a existat o perioadă, un secol al istoriei europene care să nu fi stat sub semnul ocult, misterios al vreunei societăţi secrete. Și enumăr câteva: templieri, alchimiștii, rozicrucienii, francmasonii, carbonarii, Ku-Klux- Klan. Și, mai aproape de noi, ETA (în Spania) și Sinn Fein (în Irlanda și Irlanda de Nord), acestea din urmă fiind legate de acțiunea politică. (Să nu uit să spun că Sinn Fein a devenit partid politic în ultimii ani.)
De ce acest mic inventar al societăților secrete? Fiindcă îmi oferă prilejul de a aduce în discuție un neologism, „a devoala”, în strânsă relație cu fenomenul societăților secrete. „A devoala” nu este prezent decât în dicționarele de neologisme și înseamnă a înlătura, a scoate un văl ce, îndeobște, acoperă o taină. Cu alte cuvinte, „a devoala” înseamnă a dezvălui un secret, un plan, a dezvălui cuiva o identitate secretă, ascunsă.
Închei rubrica de azi și cu precizarea că presa utilizează verbul „a devoala” și atunci când este vorba despre lucruri prezentate în premieră absolută, înainte ca acestea să fie făcute publice. Astfel, și un nou model de smartphone poate fi devoalat înainte de termen.
