? Tergiversarea, văzută din spate
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 4 noiembrie 2016, 09:11
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 2 noiembrie 2016)
În rubrica de ieri, am făcut unele considerații mai mult sau mai puțin amuzante despre melc doar pentru a explica un cuvânt ciudat: codobelc. De dragul rimei, cuvântul „codoberc”, adică „fără coadă”, a devenit „codobelc”. Explicația am găsit-o într-o carte mereu citată de mine, „Cuvinte românești. O poveste a vorbelor”, de Sorin Stati. Stăruiesc și astăzi asupra unor cuvinte deslușite de Sorin Stati pentru a vă semnala tot un cuvânt contopit, dar nu contopit în limba română, ci contopit în limba lui. Este vorba despre neologismul „a tergiversa”. În limba latină, „tergum” înseamnă „spate”, iar „versari”, „a întoarce”. Așadar, este lesne de concluzionat că „a tergiversa” înseamnă, la propriu, „a întoarce spatele”.
Sorin Stati arată că primele sensuri figurate ale verbului „a tergiversa” au fost „a se lăsa greu, a căuta pretexte”, după care a ajuns să însemne ceea ce știm astăzi, adică „a amâna ceva”.
Dintre multele exemple de personalități românești care pot fi asociate cu tergiversarea, îmi vin în minte acum două nume din interbelic, aflate pe baricade politice ireconciliabile: Iuliu Maniu și Mihai Ralea. Iuliu Maniu a fost liderul mitologic al Partidului Național Țărănesc, ucis în lagărul de la Sighet, a fost renumit pentru tergiversările sale în negocierile politice. Mihai Ralea, om de stânga, a știut să câștige încrederea comuniștilor și, imediat după abdicarea Regelui Mihai, este numit ambsador în SUA. Mi-a venit în minte numele lui în legătură cu tergiversarea fiindcă el este autorul unei sentințe memorabile: „Omul este un animal care amână”.
(AUDIO)
