? Victimele colaterale ale unui public select
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 19 decembrie 2016, 07:00
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 28 septembrie 2016)
În timpul conflictelor armate din ultimii 25 de ani am auzit una dintre cele mai stupide exprese ale eufemismelor de război: „victime colaterale”. Vă reamintesc, un eufemism este o exprimare ce încearcă să atenueze realitatea. Eufemismul este o modalitate de a face referire la un lucru neplăcut, stânjenitor sau care ar putea leza, prin înlocuirea termenului literal cu un altul, mai puțin ofensiv, indirect sau chiar o metaforă. Pe scurt, eufemismul constă în folosirea unor termeni neutri în locul unora realiști sau neplăcuți. Ca să vă dau două-trei exemple, atunci când la un spectacol vine puțină lume, jurnaliștii folosesc un încântător eufemism: un public select. În vremea ceaușismului, atunci când creșteau prețurile, nu era deloc oportun să se spună așa ceva, drept pentru care, în presă, se vorbea nu despre scumpiri, ci despre „reașezarea prețurilor”.
Revin la eufemismul de război despre care vorbeam: atunci când atacurile armate loveau nu doar ținte militare, ci omorau sau răneau civili nevinovați, se vorbea despre „victime colaterale”.
Dar nu vreau să vă vorbesc acum despre eufemism, ci să vă semnalez o formulare nefericită, ce ar putea trece ușor neobservată. După cutremurul din Vrancea de acum câteva zile, un reporter a spus așa: „nu s-au semnalat pagube materiale și umane”. Pierderile de vieți omenești nu sunt pagube, fiindcă pagubele se referă strict la aspectele materiale. Atunci când moare un om, vorbim despre tragedia pierderii unei vieți.
