AUDIO / Ad-hoc, divanul și sinecdoca
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 4 februarie 2016, 10:19
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 27 ianuarie 2016)
Am vorbit de la microfonul acestei rubrici despre cuvintele și expresiile latinești. În rubrica de ieri am vorbit expresia „a prinde cu ocaua mică” și am semnalat că expresia este o moștenire lingvistică lăsată de Al.I. Cuza în memoria colectivă a poporului. Astăzi o vă semnalez o altă expresie ce își are obârșia în anii de dinaintea Micii Uniri. Este vorba despre „divanele ad-hoc” care au fost convocate, în anul 1857, în Moldova și în Țara Românească pentru a hotărî în legătura cu soarta celor două principate.
Cuvântul „divan” este turc și, în Imperiul Otoman, avea, între altele, sensul de sfat, consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice. Cuvântul „divan” este ceea ce se cheamă o sinecdocă. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. În cazul nostru, sinecdocă înseamnă să definești o adunare în care decidenții dezbat lucruri importante tolăniți pe divane, adică pe canapele confortabile, să definești locul doar prin mobilierul folosit. Ca să înțelegem mai bine, este exact același fenomen ca în cazul denumirii unei instituții de felul „Leagănul de copii”.
Sensul expresiei „divan ad-hoc” este de „sfat special întrunit pentru aceasta”. Limba română a naturalizat expresia latinească „ad hoc”, iar în DEX aflăm cu, spre deosebire de limba latină, unde expresia se scrie în două cuvinte separate, în limba română ad-hoc se scrie cu linioară.
