AUDIO / Complectăm sau completăm?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 17 septembrie 2015, 10:26
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 9.20 şi 11.20.
(rubrică dufuzată în 14 septembrie 2015)
Ieri am tratat un semn de punctuație mai puțin cunoscut și, ca atare, mai puțin folosoit — croșetele, adică parantezele drepte. Vă reamintesc, atunci când croșetele au în interiorul lor trei puncte de suspensie, acest semn marchează absența unui cuvânt, a mai multor cuvinte sau chiar a unor pasaje întregi. Tot ieri, când am vorbit despre reeditarea unor cărți, am folosit un cuvânt latinesc ce desemnează prima ediție: princeps. În limbajul filologilor mai este folosită o expresie latinească, de data aceasta pentru ediția definitivă a unei cărți: ne varietur. Ne varietur se traduce exact prin „care nu se schimbă”. Emil Cioran, de pildă, a cerut ca ediția din celebra sa carte de eseuri Schimbarea la față a României din care a scos un capitol extrem de violent la adresa maghiarilor, să fie ediția ne varietur. Adică ediția defnitivă, standard, asupra căreia nu se vor mai face schimbări.
În fine, de data asta cu privire la absurdul politicii editoriale din epoca ceaușistă, vă semnalez un lucru incredibil pentru orice cultură ce se respectă: din cauza numeroaselor probleme ale unor texte literare, cultura română nu avea ceea ce se cheamă importantele ediții de Opere complete. Nu se terminase nici editarea operei lui Eminescu, multe texte din Caragiale sau Creangă puneau probleme, ca să nu spunem de autorii interbelici.
Și, ca să nu vă rămân dator cu semnalarea unei greșeli, profit de prilej și atrag atenția că verbul „a complecta” , cu variantele „complect” sau „complectă” erau folosite în perioada interbelică. Și că noile norme acceptă doar formele „a completa” , „complet” sau „completă”.
(Sursa foto: phcareer.ro)
