AUDIO / Despre veleitățile kitsch-ului
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 2 martie 2016, 10:03
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 2 iunie 2015)
Astăzi să vorbesc despre un cuvânt a cărui grafie și ale cărui sensuri sunt mai dificile decât par: cuvântul kitsch. Și încep cu un citat dintr-un articol apărut, săptămâna trecută, în presa timișoreană : „Festivalul Timfloralis, aflat la prima ediţie şi înfiinţat cu scopul de a pune în valoare bogăţia florală caracteristică urbei de pe Bega ar putea sta sub semnul kitsch-ului. Asta pentru că organizatorii au considerat oportună amenajarea unei cupole din flori … artificiale, care va avea un diametru de 20 de metri şi va fi suspendată la o înălţime de 14 metri, în Piaţa Operei.”
De ce este cuvântul kitsch un cuvânt dificil? Fiindcă, mult prea adesea, apare în grafia „kitch”, în loc de forma corectă „kitsch”. Din punct de vedere semantic, kitsch nu este doar un termen ce desemnează produse cu caracter de pseudoartă sau care promovează prostul-gust. Kitsch nu înseamnă doar imitație superficială a operelor de artă cultă sau ale culturii populare, nu înseamnă doar lipsă de originalitate și de profunzime. Kitsch nu mai înseamnă ceea ce se pare că, inițial, desemna: marfă ieftină, de doi bani, pe care marinarii o duceau peste mări pentru a o face cadou primitivilor: mărgelușe, diverse nimicuri, cum ar fi marfa de iarmaroc. Nu! Când vorbim despre un produs kitsch, vorbim mai ales despre pretenția unor astfel de produse de a avea valoare și de a însemna ceva. Așa cum este o floare de plastic, în cazul festivalului florilor. Spus altfel, un produs kitsch are veleități de artă adevărată. Și, ca să vă mai explic sensul exact al încă unui cuvânt, „veleități” înseamnă „pretenții nejustificate” . Veleități nu înseamnă doar pretenții sau chiar „aptitudini” așa cum întâlnim adesea în vorbirea unor persoane care ignoră anumite subtilități ale limbii române.
