AUDIO / Omul cu ocaua mică
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 31 ianuarie 2016, 19:00
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 26 ianuarie 2016)
Duminică a fost 24 ianuarie și toată suflarea românească a sărbătorit ceea ce presa a numit Mica Unire. Fără îndoială că figura principală a actului Unirii de la anul 1959 este Principele Alexandru Ioan Cuza. Un nume legat de câteva reforme ce au redesenat destinul României. Mă refer mai ales la dezrobirea țiganilor și la secularizarea averilor mănăstirești. „Secularizare” înseamnă aici trecerea averilor mănăstirești în proprietatea statului. Dar, fiindcă nu se explică fenomenul în întregime, nu este vorba despre confiscarea averilor bisericii ortodoxe din Moldova și Țara Românească, ci mai ales despre mănăstirile și proprietățile închinate. Adică acelea care intraseră în proprietatea bisericii grecești mai ales, unde se duceau și bani, și produse. Și care nu plăteau niciun sfanț autorităților române ca impozit!
În 1863, guvernul României a mai decis decis ca limba de cult din bisericile românești să fie doar limba română. Ca atare, nu se mai slujea nici în slavonă, nici în greacă. Ceea ce a însemnat un pas uriaș pentru dezvoltarea limbii române în mediul rural.
Dar de Principele Cuza se mai leagă o expresie ce a rămas până astăzi: „a prinde cu ocaua mică”. Ocaua era o unitate de măsură a greutății (circa un kilogram și-un sfert), iar dimensiunile ei fuseseră stabilite prin act legislativ. Numai că negustorii foloseau ocale de dimensiuni mai mici pentru a-și înșela clienții. Un asemenea negustor necinstit se spune că ar fi fost prins de Cuza ce obișnuia să se travestească atunci când mergea prin piețe.
Apropo, dacă ezitați în formele „mânăstire” și „mănăstire”, să știți că ambele forme sunt corecte!
