Prima pagină » Rubrici » Să vorbim corect românește » Despre școli normale și foarte normale

Despre școli normale și foarte normale

Articol de Dana Florea, 13 ianuarie 2023, 10:47

Acum câteva zile, o distinsă profesoară universitară a pus pe pagina sa de Facebook o imagine cu coperta unui manual de filosofie dedicat școlilor normale. Între comentarii, unul care, dincolo de absurdul premeditat, pune chiar degetul pe rană: eu mă așteptam ca toate școlile din România să fie normale. Sigur, respectiva persoană știa foarte bine că școală normală înseamnă o școală în care sunt pregătiți învățători și institutori. Dacă avem curiozitatea să aflăm ce înseamnă institutor, aflăm că înseamnă învățător. Dar, în dicționarele mai vechi ale limbii române, institutor desemnează învățătorii din mediul urban cu studii superioare. Cât privește normalitatea din replica umoristică, eu cred că normalitatea unei școli din România începe de la condiții igienico-sanitare normale, adică de la dispariția toaletei din fundul curții despre care s-a făcut mereu mare zarvă mai ales la finalul mandatului ministrului Cîmpeanu. Și, în opinia mea, normalitatea ar continua cu profesori calificați. Ceea ce înseamnă profesori cu studii superioare. Dar asta e o altă discuție și nu aș intra prea mult în amănunte fiindcă, firește, vă așteptați să vă lămuresc de se i se spune unei școli școală normală.

Originea, obârșia sintagmei „școală normală” se află în reforma educației din Franța anului 1794, când, la cinci ani de la Revoluția Franceză, a fost înființată prima Ecole Normale Supérieure, Școală Normală Superioară, pentru pregătirea învățătorilor, adică o Școală Pedagogică. „Normală” are aici sensul de model, de normă și nu are niciun înțeles… anormal.

(rubrică difuzată în 23 noiembrie 2022)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 ?i 15,47. Le pute?i găsi ?i pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/