AUDIO / Rezidențial, cartier, arondisment. De ciudă!
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 22 februarie 2016, 09:24 / actualizat: 23 februarie 2016, 9:06
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 6 februarie 2015)
Citez, cu aproximație, una din obișnuitele știri ale agențiilor internaționale de presă: „Ieri, o explozie puternică s-a produs într-un cartier rezidențial din orașul X”. Fiindcă sunt un cititor onest de ziare, încerc să înțeleg ce s-a întamplat și merg la dicționar pentru a traduce sensul cuvântului rezidential. Caut într-un Dictionar de neologisme al limbii române și pricep că „rezidențial” se referă la rezidenți, adică la personalul diplomatic. O.K., cum se spune la ambasadele SUA sau ale Marii Britanii, OK, numai că, dacă te uiți mai atent la știri, toate atentatele au avut loc în cartierele rezidenţiale. Ca un făcut, unde era picior de diplomat, acolo și a explodat o bombă. Misterul se deslușește de îndată ce cauți într-un dicționar englez sau francez și descoperi că sintagma „cartier rezidențial” înseamnă cartier destinat locuințelor, în opoziţie cu cartier industrial. Și mai descoperi că rezidențial înseamnă, implicit, de lux.
Dacă ai vreme să reflectezi asupra etimologiei cuvântului „cartier”, găsești altă bubă. Cartier înseamnă „a patra parte”, sfertul unui oraș, cvartal. Fiindcă orașele, adică așezările se construiau pe axele celor patru brațe ale punctelor cardinale, s-a impus, firesc, cuvântul „cartier”. Ce ne facem însă dacă un oraș are cinci, şase, şapte sau 14 cartiere? La o adică, le numim arondismente. Cum le-au numit pariezienii fix în anul 1800. Şi au păstrat, de sămânță, un singur cartier, așa în ciudă: Cartierul Latin.
Așadar, țineți minte că„zonă rezidențială” sau „cartier rezidențial” înseamnă „zonă locuită”, „cartier de locuințe”.