Povestea lui Rareș Andrei Vasiu, câștigătorul premiului I al Concursului Judeţean de Creaţie Artistică

Articol de Radio Timișoara, 10 august 2021, 21:23

“Gânduri fără titlu” se numește un eseu premiat la Concursul Judeţean de Creaţie Artistică – Ediţia I, 2021, pe tema: “Aproape de ceilalţi”.

Oferta educaţională extraşcolară a Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş pentru semestrul al II – lea al anului şcolar 2020 – 2021 a inclus la nivelul disciplinei “Limba şi literatura română – Limbi clasice” organizarea Concursului Judeţean de Creaţie Artistică – Ediţia I, 2021, pe tema: “Aproape de ceilalţi”. Competiţia s-a adresat elevilor de gimnaziu şi de liceu de la unităţi de învăţământ preuniversitar din judeţul Timiş şi a cuprins cinci secţiuni, pe nivel de clasă: poezie, proză, eseu, interviu filmat şi film de prezentare a unui produs sau eveniment artistic.

Unul dintre laureaţii concursului este Rareş Andrei Vasiu, elev al Liceului Teoretic “Grigore Moisil” din Timişoara, câştigător al Premiului I pentru eseul “Gânduri fără titlu”.

Prof. dr. Liliana Porojan, profesor îndrumător, în exclusivitate pentru Radio Timişoara, cu aprecieri despre talentatul elev:

“Îl cunosc pe Rareş din urmă cu trei ani, când am început să lucrez cu clasa, IX B, la limba şi literatura română.

L-am remarcat încă de pe atunci, ca pe un tânăr temeinic, responsabil şi de o anume sensibilitate. Îmi aduc aminte că era primul din clasă care preda fişele de lectură. Textele narative citite erau rezumate în pix albastru, trimiterile la opera originală cu verde şi critica literară aferentă cu roşu.

Bobocel fiind, la liceu, Rareş a fost selectat la CJEXTM, la grupa de limba şi literatura română, la care am fost profesor coordonator. A activat până în anul acesta, în clasa a XI-a, dovedindu-şi calităţile de lider, ce coagula energiile creatoare ale celorlalţi colegi.

La meet-urile de pe Google Classroom ale CJEXTM, din fiecare zi de marţi de la ora 13, Rareş intra cu o punctualitate remarcabilă.

Pasiunea lui pentru lingvistică s-a concretizat prin participarea anuală la diferite etape ale OLIMPIADEI DE LINGVISTICĂ.

În ultimii doi ani Rareş a preluat ştafeta de la Vlad Plăvăţ, astăzi un eminent student la AC, din cadrul UPT, devenind cel mai titrat redactor şef al revistei ”ESCAPE” a Liceului Teoretic ”Grigore Moisil”, Timişoara, pentru că ”Escape” a fost dublu premiată la concursurile din mai-iunie 2021: la competiţia judeţeană a revistelor şcolare organizată de IŞJT obţinând PREMIUL III şi la Festivalul-concurs Naţional al Cărţii pentru Copii ”Bucuria lecturii”, Bucureşti, primind distincţia PREMIUL SPECIAL. Atât materialele din cele 28 de pagini ale numărului anterior, 21, din 2020, cât şi articolele, poeziile şi ilustraţiile celor 60 de pagini ale numărului 22, din 2021, au fost redactate de Rareş cu o impresionantă determinare. Dar şi loialitate, (auto)disciplină şi simţ artistic.

Din generozitatea sa şi altruismul său, alături de dorinţa de ”a merge mai departe” revista şi anul acesta când Rareş va fi în clasa a XII-a – determină apropierea de un grup de bobocei pe care deja i-a instruit să poată primi ştafeta.

Rareş este copilul pe care foarte mulţi părinţi şi profesori şi l-ar dori: onest, sincer, inteligent, curios, harnic, mereu autodepăşindu-se. Pentru mine – să-l cunosc şi să colaborez cu el pe cele trei coordonate şi-n clasa de elevi – reprezintă o binecuvântare şi o onoare. Părinţilor lui, care l-au crescut atât de frumos, Rareş fiind fiu de preot, le transmit gânduri de recunoştinţă.” spune prof. dr. Liliana Porojan, profesor îndrumător.

Rareş-Andrei Vasiu, elev în clasa a XII-a B (din această toamnă) la Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” din Timişoara, povesteşte:

“Eseul meu, ”Gânduri fără titlu”, s-a născut în urma unei provocări lansate de Concursul Judeţean de Creaţie Artistică ”Aproape de ceilalţi”. Doamna profesor de limba şi literatura română mi-a recomandat să mă apuc de scris, a validat trimiterea textului şi mi-a propus să îl public în paginile revistei liceului, ”Escape”: „- Rareş, de ce nu ai insera şi eseul tău, fiindcă ai paginat atât de multe lucrări scrise de elevi?”.

Textul eseului porneşte de la obsesia paginii albe şi de la taina de a-ţi expune propiile gânduri celor din jur. Am avut ca imagine scena scoaterii aurului din pământ, plin cu impurităţi, care pentru a-şi găsi înnobilarea trebuia să treacă prin focul curăţitor (aici, paralela cu adolescentul care trebuie să treacă prin “foc”, prin nenumărate probe iniţiatice, în devenirea lui ca persoană) şi citatul din Aristotel, că “omul este singura fiinţă care poate prin cugetare să iasă din sine, să gândească la cele ce nu sunt de faţă, ca mai apoi să se întoarcă la locul său de unde a plecat”. Pentru a fi cineva trebuie să te afirmi, să-ţi asumi mai întâi curajul de a veni la lumină şi de a te descoperi prin verbalizare. Atitudinea ta descoperitoare să nu fie exhaustivă pentru că astfel nu îţi mai păstrezi taina ta ca om. În demonstrarea identităţii tale este o cale lungă unde doar tu, prin întrebarea adresată interlocutorului, poţi afla alte adevăruri ce stau ascunse în tine. În acest fel eviţi neînţelegerile, dramele, îţi ascuţi mintea şi eviţi tristeţile vieţii…

Între pasiunile mele, de asemenea, se numără studiul pentru economie, biologie şi lingvistică, concretizat prin Premiul I la Concursul Naţional de Economie (aprilie 2021) şi Menţiune la faza judeţeană a Olimpiadei de Biologie (februarie 2020). Olimpiadele şcolare au o semnificaţie majoră pentru mine, fiindcă îţi pun la încercare răbdarea, motivaţia şi puterea de muncă.

Am simţit un puternic conflict interior la ultima olimpiadă la care am participat, cea de economie, organizată de FEAA. Primele zile de când am fost anunţat asupra datei concursului nu am reacţionat deloc, parcă nici nu am conştientizat că în scurt timp voi susţine olimpiada. A trecut o zi, o săptămână… Aveam aceeaşi rutină monotonă şi am neglijat olimpiada încă de la bun început. Analizând cele două episoade după cum s-a desfăşurat pregătirea mea, primul în care am refuzat involuntar să mă ocup de economie (eram pe cale să renunţ), iar al doilea care a reprezentat un moment cheie de realizare şi conştientizare a situaţiei în care mă aflam, m-a determinat să caut o schimbare în modul meu greşit de a percepe un concurs. De atunci, zilnic am alocat un ceas sau două pentru economie, excepţie duminca în care mă odihneam.

Iniţial, cu mare dificultate puteam afirma afinitatea mea pentru economie, m-am înscris ca să îmi lărgesc orizontul cunoştinţelor, nu cu scopul de a obţine o distincţie la etapa respectivă. Am fost plăcut surprins de rezultat.

Biologia are un loc special în cele patru cămăruţe ale inimii mele; prima ştiinţă de care m-am îndrăgostit din clasele primare. Abia din gimnaziu am luat în serios această materie, iar, uneori, aduceam şi premii şcolii. Eram exaltat că puteam descoperi atât de multe despre mediul nostru înconjurător, totul prezentat la nivelul paginilor manualelor învechite. Biologia, între alte cuvinte, menţine arzătoare curiozitatea inocentă a copilului din mine.

Viitorul este, momentan, un capitol neredactat al autobiografiei. Dorinţe şi vise am ca orice alt pământean. Umil aş putea specula că voi deveni un student la politehnică, un angajat la o companie la care să lucrez în domeniul de specialitate, dar gândurile mele de viitor nu sunt acestea. Aleg să păstrez prieteniile pe care le-am format de-a lungul vieţii mele de licean, să-mi menţin motivaţia activă pentru provocările ce vor urma, iar curiozitatea să nu mi-o pierd în neant.” (Rareş Andrei Vasiu)

Despre mesajul textului cu autorul, Rareş Andrei Vasiu (înregistrare în exclusivitate pentru Radio Timişoara).

Gânduri fără titlu

Motto: „Găseşte curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Comunicaţi cu ceilalţi cât mai clar pentru a evita neînţelegerile, tristeţile şi dramele.” (Miguel Ruiz)

Eu „ce spun?”

Am nevoie de curaj să fiu eu însumi, atunci când mai tot timpul m-am ascuns de alţii, din teama de a nu fi criticat sau exclus. Din cauza asta, nu mi-am exprimat dorinţele, pentru a nu-i supăra pe cei din jur, pentru că de cele mai multe ori pe alţii i-am pus pe primul loc sau pentru că nu am reuşit să definesc cine sunt. Neîncrederea, alteori, mă determină să mă gândesc de zece ori înainte de a spune sau a face un anumit lucru, la a fi spontan şi deschis, fiindcă mi-e teamă, ca atâtor altora să nu ne facem de ruşine sau să fim arătaţi cu degetul.

În această „realitate”, a fi tu însuţi, devine o chestiune problematică, pentru că a trăi în acord cu autenticitatea şi visurile tale vin la pachet cu asumarea responsabilităţii pentru propria-ţi viaţă. Desigur, la un moment dat nu vei avea de ales. Va trebui odată să te verbalizezi, să ieşi din carapacea ta, să te descoperi ca om, ca personalitate. În acele momente, mintea te va iscodi cu interogaţiile:

– Oare, tăcerea nu-I şi ea o „vorbă”?

– Oare, atunci când voi vorbi, nu îi voi şoca pe toţi? Sau, dacă vorbesc prea înalt, oare, voi putea să mă cobor în simplitate, ca să mă fac mai uşor de înţeles?

Odată ce ai trecut prin aceste îndoieli, îţi revii în sinea ta şi te gândeşti că, până la urmă, a te exprima nu poate fi o imposibilitate. Asta e clar! Ca atare, trebuie să caut să deschid gura, limba să o articulez, iar sunetele să surprindă armonia unor gânduri de mult stratificate.

Lucian Blaga în „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, spunea între altele, că nu doreşte o devalorizare, o descoperire a tainelor. A le păstra aşa cum sunt, înseamnă că aşa rămân într-o sferă închisă de valori.  Eu nu am luxul de a păstra „taina” mea. Eu sunt obligat să vorbesc. Cât de greu vă adunaţi, o, voi, cuvinte în propoziţii! Cu toate acestea trebuie să vă eliberez, ca să demonstrez că pot vorbi, că „eu sunt”.

Autorul „Ce spune?”

Să fi avut în minte (?) cuvintele filosofului Socrate, care a zis: „Ştiu un singur lucru: că nu ştiu nimic!”, iar de aici la tehnica maieutică până la întrebări adresate interlocutorului, poteca se îngustează, fiindcă ajung să descopăr în sine/în mine „adevărurile” ce au stat „în ascuns”. În acest caz, reconvertirea polemicii, aduce după sine evitarea oricăror neînţelegeri sau drame.

Dar, nu-mi dă pace propriul îndemn de a fi simplu şi concis, când pun întrebări, ca să pot afla „Adevărul adevărat”.

Oricum, doar autorul cunoştea resortul intim al gândului său, atunci când a scris acest aforism. Noi putem doar să opinăm. Chiar dacă înţelegem sau nu tâlcul rândurilor lui Miguel Ruiz, suntem câştigaţi doar pentru că  preţ şi de o secundă ne-am ascuţit minţile, ne-am pus întrebări şi ne-am evitat tristeţile (pandemiei).

“Gânduri fără titlu” – Premiul I, secţiunea Eseu a Concursului Judeţean de Creaţie Artistică pe tema “Aproape de ceilalţi”, ediţia I, mai-iunie 2021). Autor: Rareş Andrei Vasiu (clasa a XI-a, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil”, Timişoara) Coordonator: prof. dr. Liliana Porojan.

(sursa foto: arhivă familia Vasiu)