Prima pagină » Sport » Fotbal » AUDIO / 110 ani de fotbal la Gara Mare – Episodul 5: Principala arenă a orașului

AUDIO / 110 ani de fotbal la Gara Mare – Episodul 5: Principala arenă a orașului

Până la inaugurarea stadionului „1 Mai”, din 1963, stadionul CFR a fost principala arenă sportivă a Timișoarei. Din 1950, când complexul sportiv din spatele Gării Mari a căpătat forma actuală și până spre mijlocul anilor 60, aici au putut fi organizate evenimente sportive dintre cele mai diverse, cele două tribune putând găzdui până la 12.000 de spectatori.

Articol de Gabriel Toth, 12 iunie 2023, 08:21

Fireşte, fotbalul a rămas „rege” pe arena inaugurată în 1949, mai ales că, în acei ani, CFR-ul – devenită în 1950 „Locomotiva” – avea o echipă extrem de puternică, înțesată cu nume de referință pentru istoria fotbalului timișorean. Pornind de la legendarul portar al Ripensiei, Dumitru Pavlovici, și continuând cu jucători de clasă precum Reuter, Bădeanțu, Cojereanu, Adalbert Kovacs, Androvics, Andreescu sau Avasilichoaie. Gruparea feroviară și-a trăit atunci cea mai fructuoasă perioadă din istoria sa, cu 10 sezoane consecutive petrecute pe prima scenă, în care notăm un loc 2 în 1948 (dublat și de o finală de Cupă în același an), o clasare pe 3 în 1947 și două pe locul 4, în 1950 și 1954.

Nu doar pentru CFR stadionul de la Gara Mare a fost însă gazdă primitoare. Și celelalte echipe ale orașului, inclusiv Știința – marea rivală locală din acea perioadă – au aperat la arena feroviarilor, care era singura ce putea oferi, în anii 50, condiții civilizate. De altfel, și atunci Timișoara se confrunta cu mari probleme de infrastructură, iar promisiunile construcției unui mare stadion al orașului au fost sistematic întârziate.

„Construirea mult visatului stadion, tergiversată la început, pentru că nu se ajunsese la un acord in privinţa locului unde să fie ridicată această bază sportivă complexă, intîrzie şi acum. Locul a fost ales, proiectul construcţiei a fost în sfirşit aprobat, numai că de astă dată lipsesc… fondurile, care figurau însă in bugetul expirat la finele anului trecut”, scrie Ziarul Sportul Popular, din 19 aprilie 1958, iar articolul continuă astfel:

„Aşa zisă — „hală de sport“ – nomenclatură înscrisă pe afişele ce împînzeau zidurile oraşului — este o… magazie total insalubră a cărei intrare este străjuită de imense mormane de gunoaie menajere. ( n.r. E vorba despre actuala Sală 2 a Teatrului, din spatele Hotelului Continental).

„Cît priveşte arena pe care s-a disputat întîlnirea de fotbal dintre CCA şi Ştiinţa Timişoara, starea acesteia este de asemenea mizeră. Dacă terenul de joc, propriu-zis, poate fi socotit — cu multă îngăduinţă — acceptabil. În schimb tribunele — în realitate nişte nenorocite bănci de lemn — nu pot cuprinde decit maximum 3.000 de persoane, iar la meci au asistat cel puţin 16.000. Este lesne de închipuit cum au stat cei 13.000 de plătitori, care n-au avut fericirea să găsească loc în tribună. Unii şi-au adus de acasă scaune, sau scări, iar alţii mai curajoşi s-au cocoţat în copaci sau pe acoperişurile clădirilor învecinate”.

În aceste condiții, un eveniment precum amicalil selecționatei Știința-UTA și formația braziliană Vitoria Bahia, din 9 octombrie 1960, nu se putea desfășura decât pe stadionul CFR. 20.000 de spectatori s-au înghesuit în tribune și la gardul din jurul terenului pentru a vedea un meci spectaculos, încheiat cu scorul de 4-4, și în care pentru formația gazdă au evoluat laolaltă nume mari: Petschovschi, Ienei, Gîrleanu, Pîrcălab, Igna, Manolache sau Mițaru. Firește, totul s-a întâmplat înaintea izbucniri rivalității pe viață și pe moarte dintre „studenții” de pe Bega și „textiliștii” de pe Mureș.

Și rugby-ul a fost practicat cu regularitate pe stadionul CFR în primele două decenii de după război. Secția rugby a clubului feroviar a luat naștere în 1949, la câteva luni după cea a Științei, iar din 1951 până în 1954 a activat în primul eșalon. Mai apoi, au urmat aproximativ 10 sezoane în eșalonul secund, cu câteva tentative nereușite de promovare, secția fiind în cele din urmă desființată în 1964. În acei ani, la CFR a activat, ca jucător și apoi ca antrenor Mitică Antonescu, tehnicianul de numele căruia se leagă primul titlu din istoria rugby-ului timișorean, cucerit cu Universitatea, în 1972.

Atletismul a fost de asemenea una dintre disciplinele casei la Gara Mare. Stadionul CFR a beneficiat, în acei primi ani postbelici, de una dintre cele mai bune piste de zgură din țară, astfel încât aproape anual s-au desfășurat acolo Campionate Naționale de seniori sau de juniori. Amintim, printre altele, un triunghiular România – Italia – Ungaria, desfășurat în octombrie 1961, cu timișoreanca Iolanda Balaș și Lia Manoliu printre numele sonore din concurs. Iar în 1965, tot pe stadionul CFR s-au ținut Campionatele Naționale ale României, unde cei peste 10.000 de spectatori au aplaudat-o pe Iolanda Balaș la cucerirea celui de-al 15-lea titlu de campioană națională, cu o săritură de 1.75m. Și totuși, de ce s-a organizat concursul la Gara Mare, când în oraș exista deja stadionul „1 Mai”, mult mai modern și mai încăpător? Iată ce scria Ziarul Sportul, în august 1965: „Organizatorii au ales stadionul cu tribune din lemn, cu fum, pufăit și chiuit de locomotivă, nu dintr-un respect pentru tradiție, pentru asigurarea unei atmosfere intime, ci deoarece și-au dat seama, în ceasul al unsprezecelea, că pista noului și modernului stadion 1 Mai, cu tribune de beton, a căror capacitate e de ordinul zecilor de mii, nu corespunde cerințelor”.

Stadionul de la Gara Mare a rămas, decenii la rând, un punct de reper pentru viața sportivă a orașului. Iar pentru locuitorii cartierelor Blașcovici, Ronaț, Mehala, chiar Iosefin, a fost locul de socializare de la fiecare sfârșit de săptămână, de unde nu se punea problema să lipsească. Odată cu vechii „Cheferiști”, a început să se stingă treptat și strălucirea stadionului de altădată. Mai ales că, imediat după revoluție, întreaga bază a CFR-ului a fost ochită de diverși afaceriști care imaginau în acel spațiu orice altceva, numai nu stadion. Povestea mai ales juridică a arenei din primele trei decenii de după Revoluție, în episodul viitor.

Al cincilea episod al serialului „110 ani de fotbal la Gara Mare”, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în weekend-ul precedent la emisiunea Arena Radio. Îl puteți reasculta aici: