Audio | 45 de ani de la a opta minune a lumii. Feyenoord era eliminată de UTA

Revista Fotbal, 1 octombrie 1970

Tensiunea creşte, aerul arde, frige de atâta patimă, Feyenoord înţelege că nu mai poate face nimic, a pierdut „războiul”. Happel e în picioare, privind undeva, departe, în gol. Fluier final, 0-0, e delir pe stadion, gazetarii sunt ciorchine în teren peste UTA, fotoreporterii trag film după film, jucătorii arădeni mai găsesc puterea să se adune pentru o fotografie antologică. Antrenorul Nicolae Dumitrescu este purtat pe braţe, „UTA! UTA” se leagănă stadionul. – fragment din cartea „Întâlniri care se uită greu…”, scrisă de Mircea M. Ionescu.

Dar, să începem cu 16 septembrie 1970. Pe stadionul „De Kuip”, din Rotterdam, Florian Dumitrescu înscrie în poarta campionilor europeni, după o centrate a lui Axente. Jansen îl învinge uşor pe Gornea şi stabileşte rezultatul final, 1-1. Puţină lume credea că avea să fie rezultatul care aducea eliminarea formaţiei ce câştigase Cupa Intercontinentală, cu doar şapte zile mai devreme.

La 45 de ani distanţă, am încercat să aflăm dacă întâlnirea a fost uitată de jucătorii UTA-ei care au conlucat la faza golului din Olanda. Aţi ghicit răspunsul. Mircea Axente a rememorat cu lux de amănunte, în timp ce Florian „Bubu” Dumitrescu şi-a amintit până şi senzaţia din momentul centrării.

Am avut o acţiune pe partea dreaptă, am fost faultat undeva pe la 25 metri lateral de poarta lor, arbitrul a dictat fault şi eu am executat. Din acea execuţie, Florian Dumitrescu, cu capul din mijlocul careului, a reuşit să marcheze. Datorită acelui gol din deplasare, am reuşit să eliminăm Feyenoord, a descris Mircea Axente.

Am avut senzaţia că marchez şi într-adevăr am marcat. Nimeni nu putea să creadă. Adevărul e că ei au avut câteva ocazii foarte mari, dar Gornea a apărat senzaţional, a precizat Florian Dumitrescu.

La câteva zile după tragerea la sorţi care anunţa această „dublă”, pe fondul unor emoţii puternice, antrenorul care a făurit această echipă, Nicolae „Coco” Dumitrescu a comis, fără voia sa, o gafă ce a adus ulterior tensiune în vestiar.

Presa şi televiziuena din Olanda au năvălit în Arad. I s-a luat un interviu antrenorului Dumitrescu. Lui, desigur îi era teamă de acest joc şi a făcut o gafă de care am aflat doar în Olanda. A pomenit despre nişte jucători că sunt bătrâni şi ei ne-au dat acel film în Olanda. Unii jucători s-au revoltat, nu au mai vrut să joace. După lungi discuţii, am reuşit să îi calmăm şi, culmea, am şi obţinut acest rezultat – Mircea Axente

Articol de Tiberiu Atanasoae, 30 septembrie 2015, 07:00 / actualizat: 1 octombrie 2015, 13:51

Revista Fotbal, 1 octombrie 1970

Tensiunea creşte, aerul arde, frige de atâta patimă, Feyenoord înţelege că nu mai poate face nimic, a pierdut „războiul”. Happel e în picioare, privind undeva, departe, în gol. Fluier final, 0-0, e delir pe stadion, gazetarii sunt ciorchine în teren peste UTA, fotoreporterii trag film după film, jucătorii arădeni mai găsesc puterea să se adune pentru o fotografie antologică. Antrenorul Nicolae Dumitrescu este purtat pe braţe, „UTA! UTA” se leagănă stadionul. – fragment din cartea „Întâlniri care se uită greu…”, scrisă de Mircea M. Ionescu.

Dar, să începem cu 16 septembrie 1970. Pe stadionul „De Kuip”, din Rotterdam, Florian Dumitrescu înscrie în poarta campionilor europeni, după o centrate a lui Axente. Jansen îl învinge uşor pe Gornea şi stabileşte rezultatul final, 1-1. Puţină lume credea că avea să fie rezultatul care aducea eliminarea formaţiei ce câştigase Cupa Intercontinentală, cu doar şapte zile mai devreme.

La 45 de ani distanţă, am încercat să aflăm dacă întâlnirea a fost uitată de jucătorii UTA-ei care au conlucat la faza golului din Olanda. Aţi ghicit răspunsul. Mircea Axente a rememorat cu lux de amănunte, în timp ce Florian „Bubu” Dumitrescu şi-a amintit până şi senzaţia din momentul centrării.

Am avut o acţiune pe partea dreaptă, am fost faultat undeva pe la 25 metri lateral de poarta lor, arbitrul a dictat fault şi eu am executat. Din acea execuţie, Florian Dumitrescu, cu capul din mijlocul careului, a reuşit să marcheze. Datorită acelui gol din deplasare, am reuşit să eliminăm Feyenoord, a descris Mircea Axente.

Am avut senzaţia că marchez şi într-adevăr am marcat. Nimeni nu putea să creadă. Adevărul e că ei au avut câteva ocazii foarte mari, dar Gornea a apărat senzaţional, a precizat Florian Dumitrescu.

La câteva zile după tragerea la sorţi care anunţa această „dublă”, pe fondul unor emoţii puternice, antrenorul care a făurit această echipă, Nicolae „Coco” Dumitrescu a comis, fără voia sa, o gafă ce a adus ulterior tensiune în vestiar.

Presa şi televiziuena din Olanda au năvălit în Arad. I s-a luat un interviu antrenorului Dumitrescu. Lui, desigur îi era teamă de acest joc şi a făcut o gafă de care am aflat doar în Olanda. A pomenit despre nişte jucători că sunt bătrâni şi ei ne-au dat acel film în Olanda. Unii jucători s-au revoltat, nu au mai vrut să joace. După lungi discuţii, am reuşit să îi calmăm şi, culmea, am şi obţinut acest rezultat – Mircea Axente

Revista Fotbal, 1 octombrie 1970

Minunea a fost înfăptuită, vă amintesc, la 30 septembrie. Cum? Aflăm din relatarea lui Mircea M. Ionescu, la o distanţă de 45 ani. Îl puteţi asculta în interviul de mai jos, în care regăsiţi şi declaraţiile în format audio oferite de Florian Dumitrescu şi Mircea Axente. Până să vă urez audiţie plăcută, nu pot să nu amintesc echipa folosită de „Coco” Dumitrescu în ultima zi de septembrie 1970.

UTA: Gornea – Birău, Lereter, Pojoni, Broşovschi, Petescu, Calinin (min. 63 Sima), Axente, Domide, O. Dembrovschi, Fl. Dumitrescu.

FEIJNOORD: Treytl – Romeijn (min. 63 Boskamp), Israel, Laseroms, van Dulvenbode (min. 63 van Daele), Hasil, Jansen, Wery, Kindwall, van Hanegem, Moulejin.