AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (episodul I)
În 1910, fotbalul nu mai era o necunoscută la Timișoara. Trecuse vremea meciurilor susținute doar pe terenuri virane, cu mingi confecționate din piei de porc, cu barele transversale marcate printr-o sfoară. Știm deja că la 25 iunie 1899, elevii Liceului Piarist au organizat o demonstrație a „modernului joc englez cu mingea”, care a rămas în istorie drept primul meci de fotbal documentat de pe teritoriul actual al României.
Articol de Gabriel Toth, 18 mai 2020, 17:06
În 1902, într-o sală a Palatului Elite (unde a funcționat în epoca socialistă Restaurantul Sinaia), s-a fondat primul club destinat exclusiv fotbalul din actuala Românie: Temesvari Football Klub, transformat mai târziu în C.A.T. (Clubul Atletic Timișoara).
TAK, așa cum era abreviat în limba maghiară, avea meritul de a fi infectat publicul timișorean cu virusul fotbalistic. Un public care avea să fie însă răsfățat odată cu apariția primului club cu adevărat puternic, atât material cât și fotbalistic, născut în urmă cu 110 ani, în birourile atelierelor de la Gara Mare a orașului.
În 1910, muncitorii feroviari din Timișoara puneau bazele unui club propriu. Încă de la început, noua grupare a fost imaginată ca o viitoare foță a fotbalului din fostul Imperiu Austro-Ungar, fiind botezată după unul dintre eroii medievali ai locului: Kinizsi Pal, adică Pavel Chinezul. Firește, nici echipa și nici fostul conducător de oaste al lui Matei Corvin nu aveau nicio legătură cu Asia. „Chinezul” a fost doar o adaptare a titulaturii de „cneaz”. Pe emblema noii grupări a feroviarilor timișoreni era reprezentată o mână ținând o piatră de moară. Legenda spune că Pavel, având o forță ieșită din comun, le-a dus unor nobili carafa de apă pe o piatră de moară, pe care o ținea cu atâta ușurință încât părea a fi doar un cârpător de lemn.
De aici pleacă și legenda primei grupări alb-violete din Timișoara. Însă începuturile au fost marcate de numeroase neajunsuri. Prima apariție publică a noului club a avut loc abia la 6 mai 1911, când Kinizsi a fost surclasată, cu 11-0, de echipa de tineret a CAT-ului. În ciuda eșecului usturător, merită menționată această primă garnitură din istoria Chinezului: Frantz – Villany, Gauner – Nyari, Fischer, Weinhardt – Gall, Bernhardt, Schuster, Wessely, Pesti. De altfel, în primii trei ani de existență, Chinezul a rămas în umbra primei echipei a orașului, CAT, care în 1913 ajungea până în finala campionatului Ungariei de Sud.
În același an, 1913, Chinezul se întărește cu o pleiadă de fotbaliști de primă mână a Ungariei. La Timișoara sosesc Wurfer, Bauer, Iszer, Szednicek (fost internațional maghiar), Szidon și Schaller (viitori internaționali). Așa începe dominația Chinezului, mai întâi asupra fotbalului timișorean, iar mai apoi asupra celui regional. În 1914, violeții sunt declarați, alături de Tatabanya, cea mai bună echipă provincială din Ungaria.
Izbucnirea „Marelui Război” nu a afectat activitatea clubului, iar asta deoarece muncitorii de la căile ferate erau mobilizați la locurile lor de muncă. A fost chiar o perioadă de înflorire materială și fotbalistică pentru Kinizsi, care în 1916 avea legitimați nu mai puțin de 60 de jucători. În această perioadă, aveau să debuteze în echipă jucători precum Kondor, Fenyvessy, Toth-Bedo, Rajnak, Bruno Steiner, Frech I și Matek, jucători ce se vor remarca în deceniul următor, cel al dominației Chinezului asupra fotbalului din România Mare. Până atunci, să spunem că în 1916, Kinizsi ocupă locul 4 în Cupa de Război, care a angrenat cele mai puternice formații ale Ungariei. Iar doi ani mai târziu, câștigă Campionatul de Război al Ungariei de Sud.
Cum spuneam, adevărata afirmare a Chinezului în rândul legendelor acestui sport avea să se producă după formarea României Mari. O perioadă în care se afirmă uriașele talente de pe maidanele Mehalei, iar Timișoara se transformă în principala pepinieră a echipei naționale. Despre toate acestea însă, în episodul viitor!
Mai jos, puteți asculta primul episod al serialului dedicat aniversării Chinezului, realizat de Gabriel Toth și difuzat în precedentul weekend la „Arena Radio”: