AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (III)
Înainte de a trece la povestea celui de-al doilea titlu din istoria Chinezului, merită să spunem două vorbe și despre modul în care era organizat clubul, în 1922.
Articol de Gabriel Toth, 30 mai 2020, 13:11
O echipă-tip a Chinezului în primăvara anului 1922: Ritter – Kondor, Hoksary – Fenyvessy, Toth-Bedo, Rajnak – Tanzer, Frech I, Matek, Schiller, Frech II
După câștigarea primului titlu, la conducerea grupării au apărut doctorul Cornel Lazăr și inginerul Dionisie Balasz. Sunt două nume pe care le vom regăsi și în rândul inițiatorilor primului club profesionist al României, Ripensia, câțiva ani mai târziu.
Așadar, în acești primi ani de după Marea Unire, Chinezul își desfășura activitatea pe mai multe paliere. Pe lângă prima echipă existau echipa întâi B (formată din rezerve), echipa a doua A și a doua B (formată din juniorii mari), grupe de copii și de pitici. După 1920, sediul clubului s-a mutat de la Atelierele Principale CFR în clădirea restaurantului „Elite”. E vorba despre locul în care, ani de zile, a funcționat restaurantul Sinaia și în care, la 26 aprilie 1902, se fonda primul club de fotbal al orașului, consacrat sub denumirea CAT. Pe lângă fotbal, la Chinezul se practicau atletismul, boxul și tenisul. De pildă, Ion Petschovski, nimeni altul decât fratele lui Iosif Petschovski, devenea campion național de box pentru Chinezul în 1928!
Emerich Vogl a debutat în prima garnitură a Chinezului în sezonul în care alb-violeții au cucerit al doilea titlul din seria de șase consecutive
În 1922, în echipa Chinezului au apărut câteva nume noi. Iosif Kilianovitz pe postul de extremă stângă, Hutter, pe postul de centru atacant, iar ca fundaș dreapta a ieșit la rampă un adolescent: Emeric Vogl. „Ciogli”, măhăleanț ca mulți dintre echipierii Chinezului, avea să își treacă în palmares cinci titluri cu timișorenii și unul cu Juventus București, avea să joace 29 de meciuri în echipa națională, fiind primtre oamenii de bază ai tricolorilor la prima ediție a „Mondialului”, în 1930, ultimii ani de viață petrecându-i în calitate de consilier tehnic al selecționerului Angelo Niculescu, inclusiv la mondialul din Mexic, 1970.
Apariția acestor nume noi a fost facilitată și de faptul că Frech II, Zelenka și Kondor au fost mobilizați în armată, iar Bruno Steiner s-a retras din activitate.
În Campionatul Districtual, Chinezul s-a impus cu lejeritate, câștigând 9 dintre cele 10 meciuri disputate. Principala adversară a violeților a fost Unirea, puternic întărită, cu nume precum Onodi, Kozovits și, mai ales, Rudy Wetzer, care și-a întârziat revenirea la Chinezul, echipa care l-a format, după întoarcerea de la Beogradski SK.
Întâlnirea dintre Chinezul și Unirea, din 3 decembrie 1922, a rămas mulți ani în folclorul fotbalistic al orașului. Pe un frig năprasnic, cele două echipe au încheiat prima repriză la egalitate, 0-0. În timpul pauzei, jucătorii ambelor echipe au fost serviți cu vin fiert, din care fotbaliștii s-au adăpat din belșug, lucru lesne de observat în repriza a doua. Nu știm dacă jucătorii Chinezului stăpâneau atât de bine arta fotbalului încât puteau juca la nivel înalt și bine chercheliți sau dacă fotbaliștii de la Unirea au fost mai însetați. Ce știm e doar rezultatul final: 4-0 pentru Chinezul. Scandalul care a urmat în presă după acest meci a interzis cu desăvârșire băuturile alcoolice la meciurile de fotbal. Firește, măsura viza doar zona vestiarelor!
În fazele superioare, Chinezul și-a demonstrat din nou valoarea, însă nu fără emoții. În sferturi, timișorenii s-au impus cu 2-0 pe terenul Gloriei Arad, grație „dublei” lui Rudolf Matek. Ce s-a întâmplat însă în semifinale ține din nou de romantismul vremii. La Timișoara, Chinezul a remizat, 1-1, cu Clubul Gimnastic Târgu Mureș. Arbitrul partidei, oădeanul Strasser, a ignorat faptul că, după noul regulament, urmau prelungiri, și a țâșnit peste liniile de cale ferată, pentru a prinde trenul spre casă. Oficialii gazdelor l-au prins din urmă și l-au convins să se întoarcă la stadion. Doar că, între timp, convinși că va urma o rejucare, băieții din Târgu Mureș au zbughit-o și ei spre gară. În cele din urmă, meciul s-a rejucat, pe terenul ardelenilor, iar Chinezul s-a impus cu 2-0, prin „dubla” lui Hütter.
În finală, Chinezul a dat peste același adversar ca în anul precedent, Victoria Cluj. Chiar dacă în 1922 timișorenii s-au impus cu un categoric 5-1, de această dată clujenii erau cotați cu prima șansă, mai cu seamă că finala se juca pe terenul lor. Chinezul a învins însă și de această dată, cu 2-0, ambele goluri reușindu-le Matek. Formația învingătoare din meciul disputat la 26 august 1923 arăta astfel: Ritter – Vogl, Hoksary – Fenyvessy, Tóth-Bedö, Rainak – Tänzer, Frech I, Hütter, Matek, Kilianovitz.
Povestea cu parfum interbelic a Chinezului continuă și săptămâna viitoare, când ne vom referi la titlul al treilea, cel din 1924, care fără o decizie bizară la „masa verde” nu ar fi fost obținut. Dar, toate la timpul lor…
Al treilea episod al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat astăzi, la „Arena Radio”. Îl puteți reasculta acționând tasta „play”:
Episoade anterioare:
