CENTENAR POLI | Cupa României din 1958, primul trofeu din istoria clubului

Prima calificare în finala Cupei României la fotbal a adus primul trofeu major din istoria clubului. La zece ani după promovarea în premieră în elită, cea din 1948, Știința – așa cum se numea echipa la acea vreme – s-a luptat atât pentru campionat, cât și pentru cupă. Deznodământul duelului dus pe două fronturi este legat de numele aceluiași oponent, Progresul București.

Articol de Adrian Schindarli, 1 decembrie 2021, 09:55

Știința 1958, după meci, cu trofeul Cupei României

La 26 iunie 1958, Progresul trecea acasă de Știința, cu 7-0, în campionat, scorul ce a ruinat șansele la titlu. În sezonul acela, Timișoara termina Divizia A pe locul al treilea, la egalitate de puncte (27) cu campioana Petrolul Ploiești (golaveraj 36-22) și cu ocupanta locului secund, CCA București (41-27). Bănățenii au avut doar 49-38 la golaveraj. A fost un campionat nebun, cu formațiile de pe pozițiile a patra și a cincea, Progresul București și Minerul Petroșani încheind competiția la un singur punct în spatele tripletei de pe podium.

Pe drumul spre câștigarea Cupei României din anul 1958, Știința Timișoara a eliminat Metalul Reșița (șaisprezecimi de finală, 1-0, la Arad), Minerul Lupeni (optimi de finală, 3-0, Arad), Dinamo Cluj (sferturi de finală, 2-1, Oradea), Steagul Roșu Orașul Stalin (semifinale, 3-2, București). Jucătorii Științei au atins ultima fază a Cupei României în urma „unui program încărcat, cu 5 jocuri în 15 zile, dintre care 4 în deplasare”, așa cum relata ziarul bănățean „Drapelul Roșu”.

La zece zile distanță de acel 0-7 din campionat, Timișoara și Progresul s-au revăzut la București, pe stadionul 23 August, în fața a 40.000 de spectatori, ca să se dueleze pentru un nou trofeu. Era 6 iulie 1958, la finalul unui sezon plin – în care Știința evoluase și într-o competiție euro-regională, Cupa Dunării – însă miza uriașă a făcut uitată oboseala.

Petre Cădăriu a deschis scorul în minutul 37, cu un șut sus, la colț, trimis din apropierea punctului cu var. „Progresiștii”, cu marele Titus Ozon și cu ex-timișoreanul Dinulescu în echipă, au dominat partea a doua, au trimis mingea în bară, de două ori, dar scorul de 1-0 nu s-a mai modificat până la ultimul fluier.

Antrenorul Dincă Schileru a trimis în teren următorul 11, la prima finală din istoria clubului: Enăchescu – Zbîrcea, Codreanu, Florescu – Cojereanu, Tănase – Lereter, Cădariu, Ciosescu, Mazăre, Boroș.