AUDIO | Dana Nuțu, o carieră de poveste: campioană națională în trei țări și dublă campioană olimpică. Medaliile olimpice le-a rătăcit în Bosnia, în timpul războiului
Timișoara se poate lăuda cu o școală de șah și cu o tradiție în sportul minții de-a dreptul remarcabile. Dintre toate poveștile șahului timișorean, însă, cea a Danei Nuțu are un parfum special.
Articol de Adrian Schindarli, 26 ianuarie 2020, 10:07
Jucătoarea născută la 8 iunie 1957, la Timișoara, a făcut parte dintr-o generație foarte valoroasă a șahului românesc. A participat la șapte ediții ale Olimpiadelor de șah (1978, 1980, 1982, 1984, 1986, 1992, 1994), care erau pe vremea aceea Campionatele Mondiale ale acestei discipline. A obținut trei medalii cu echipa (una de argint în 1982 şi două de bronz, în 1984 şi 1986), dar și două individuale, ambele de aur, în 1980 (în Malta) şi 1982, la Lucerna, când a realizat un punctaj aproape incredibil la un astfel de concurs: 11 din 12, moment rememorat de Dana Nuțu, într-un interviu pentru Radio România:
„Medalia de la Lucerna îmi este cea mai apropiată sufletului. Din păcate, medaliile mele au rămas în Bosnia, în timpul războiului, și nu le-am mai recuperat. De fapt, medaliile pe echipe le-am recuperat, dar nu și pe cele individuale”
Dana Nuțu-Gajic
Ea s-a căsătorit în anii ’80 cu un cetățean iugoslav, devenind Dana Nuțu-Gajic. Atunci, a fost nevoită să aștepte vreme de aproape doi ani aprobarea autorităților comuniste, pentru a se stabili în Iugoslavia. La începutul anilor ’90, când a izbucnit războiul din fosta Iugoslavie, soții Gajic au revenit în România, dar nu pentru mult timp. Aveau să plece în Australia, unde locuiesc și acum, la Adelaide. Dana își amintește acele vremuri grele din anii ‚80 și ‘90:
Un interviu pe larg cu Dana Nuțu-Gajic, realizat de Gabriel Liviu Balica (Radio Craiova) chiar la Adelaide, puteți asculta la Arena Radio (Radio Timișoara, 11.05-13.00), sâmbătă, 1 februarie.