EDITORIAL / Țiriac, răul universal?
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara
Articol de Adrian Schindarli, 19 martie 2017, 11:34
Nu mi-e simpatic Ion Țiriac. L-am întâlnit de trei sau patru ori, și la Timișoara și în București, eu ca jurnalist, el ca președinte al Comitetului Olimpic ori om de afaceri ori fost sportiv. Sesizezi din primele minute preaplinul din care vorbește și asta numai îndrăgit nu-l face.
De aici, însă, până la a-l umple de zoaie pentru un interviu care nu a convenit mulțimii, pieței, e o distanță foarte lungă. Nu voi face referire la afirmațiile sale, toate discutabile, ci doar la cele scrise și spuse despre Țiriac în ultimele zile.
Într-o săptămână, i s-au găsit fostului tenismen mai multe defecte decât într-un sfert de veac de democrație. Arme, tablouri, avere ilicită sunt cei mai recenți termeni cu care este asociat fostul finalist al Cupei Davis, iar anii de performanță sportivă și de succes în afaceri sunt dispăruți, ca atinși de bagheta indiferenței și a uitării. Nu mai există acel Țiriac harnic de pe terenul de tenis, nu mai există hocheistul Ion Țiriac, participant la Jocurile Olimpice de iarnă, nu mai contează acel om care a izbândit ca niciun alt român în lumea afacerilor. Ba din contra, acesta este un motiv în plus să fie ostracizat.
Ne lăsăm atât de ușor atrași în polemici virulente, suntem mereu pregătiți să răsturnăm statui de pe soclu, încât valorile reale cu greu se întrevăd. Sunt tot mai puține și tot mai arbitrar alese, că nici nu știi dacă mai ai busolă; și dac-o ai, indică ea direcția corectă?