AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 27: Hilde Lauer

Hilde Lauer a scris istorie pentru kaiacul românesc, reușind să câștige două medalii în aceeași zi, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964

Articol de Gabriel Toth, 6 iulie 2024, 12:22 / actualizat: 6 iulie 2024, 18:34

Kaiac-canoe a devenit una dintre disciplinele la care România a sperat mai mereu la medalii olimpice.

Până în prezent, 34 de echipaje tricolore au urcat pe podium, prima oară la Melbourne, în 1956, și ultima oară la Sydney, în 2000.

Timișul și Timișoara se laudă însă cu una dintre primele mari nume ale acestei discipline: Hilde Lauer – de două ori medaliată în urmă cu șase decenii, la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Crescută la Timișoara, consacrată la Steaua

Hilde Lauer s-a născut la 24 martie 1943 la Orțișoara, într-o familie de șvabi. Ajunge la Timișoara, la școală, unde e atrasă ca un magnet de sporturile nautice – un veritabil fenomen pentru acei ani.

Nu se urcă în schiful de canotaj, ca marea majoritate a celor care alunecă pe cursul liniștit al Begăi, ci în kaiac.

Până la terminarea liceului, concurează în întreceri școlare și apoi de junioare pentru cluburile Flamura Roșie (adică ILSA) și Banatul din Timișoara.

Iar rezultatele foarte bune o propulsează spre București, unde e legitimată la clubul Steaua, încă din 1962.

România nu era încă un nume de referință în acest sport. În niciun caz, nu la kaiac. În 1956, la Melbourne, a apărut fenomenul Leon Rotman – dublu medaliat cu aur la canoe simplu, pe 1.000 și 10.000 de metri.

Hilde Lauer nu și-a anunțat, deci, performanța de la Tokyo, din 1964, prin alte succese răsunătoare pe plan internațional. Câștiga însă cu regularitate întrecerile interne, așa încât nu putea lipsi din lotul deplasat în capitala Japoniei.

Ceea ce s-a întâmplat însă pe durata unei singure zile – 22 octombrie 1964 – pe lacul artificial Sagami avea să intre în legendă.

De două ori pe podium în aceeași zi!

Lumea olimpică avea să audă pentru prima oară de Hilde Lauer după proba de caiac simplu pe 500 de metri.

Bănățeanca a reușit un timp de excepție în calificări, 2 minute și 10 secunde, stârnind atenția tuturor specialiștilor.

Surpriza s-a confirmat și în finală, acolo unde, deși a reușit un timp mai slab cu 5 secunde, Hilde Lauer a cucerit o istorică medalie de argint.  Prima medalie olimpică a kayacului românesc!

Bănățeanca a pornit ca din tun, conducând cursa pe primii 200 de metri, însă finalul i-a aparținut experimentatei laiaciste sovietice Liudmila Hvedosciuk, care a câștigat cursa cu un ecart de trei secunde.

Pe ultimii 20 de metri, s-a dat bătălia decisivă pentru argint, Hilde rezistând eroic atacului americancei Marcia Jones.

„Cine ar fi bănuit că, obișnuită cu clapele pianului din vremea când era elevă la Școala de muzică din Timișoara, Lauer are în brațe atâta putere și în inimă atâta voință încât să se remarce într-o asemenea competiție? Emoționantă bucuria ei când un marinar i-a ținut caiacul la ponton și ea a coborât din barcă pentru a urca pe podium. Ploua, și ea râdea de fericire, când președintele Brundage i-a atârnat de gât medalia de argint”, scria Romeo Vilara, în cartea Tokio, olimpiada recordurilor, apărută la un an după competiție, la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport.

După performanța istorică de la simplu, Hilde Lauer și-a dorit enorm să recidiveze și la proba de kaiac dublu pe 500 de metri, unde concura alături de colega ei de la Steaua, Cornelia Sideri.

Chiar dacă bănățeanca spărsese gheața, nici acum delegația tricoloră nu îndrăznea să spere la o medalie în această probă, iar asta mai ales din cauza oboselii acumulate de Hilde la simplu.

Foamea de performanță a șvăboaicei din Orțișoara nu cunoștea însă limite, astfel că, la nici o oră după cucerirea argintului de la simplu, Hilde s-a urcat din nou în kaiac, alături de Sideri.

Echipajul celor două românce a ținut neașteptat de bine piept favoritelor. Aurul a fost totuși de neatins, nemțoaicele Roswitha Esser și Annemarie Zimmermann câștigând cursa cu un ecart de peste 5 secunde.

Româncele au fost aproape de locul 2, însă oboseala Hildei și-a spus cuvântul, echipajul american format dintr-o fetiță, Alice Fox, 14 ani, și o sportivă consacrată, Glo Perrier, 37 de ani, câștigând  argintul, pe ultimii 15 metri.

Cele două sportive din România au reușit să țină cu dinții de medalia de bronz, câștigând bătălia cu echipajul sovietic Gruzințeva/Seredina, care s-a mulțumit cu locul 4.

Revenire la Timișoara, apoi emigrare

Pentru Hilde Lauer, Jocurile Olimpice de la Tokio au reprezentat punctul culminant al carierei.

Deși s-a consacrat la doar 21 de ani, nu a mai bifat nicio prezență sub semnul celor cinci cercuri. În anii ce au urmat, a intrat într-un con de umbră, și din pricina câtorva accidentări grave, dar – spun gurile rele – din cauza descendenței sale germane.

Nebăgată în seamă la Steaua, și-a dorit enorm să revină acasă, la Timișoara, iar în 1969 s-a legitimat la Politehnica.

A concurat pentru clubul studențesc fără a avea însă acordul de transfer din partea grupării militare, situație care i-a adus o suspendare până la finalul anului.

După alte câteva concursuri în primăvara și vara anului 1970 sub steagul Politehnicii, Hilde Lauer a emigrat în Germania, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A încetat din viață în august 2015, la vârsta de 72 de ani.

Omisiunile absurde ale ceaușismului târziu

Se cunosc foarte puține despre viața Hildei Lauer după 1970. Asta și pentru că  – așa cum era obiceiul în epoca socialistă – despre așa-numiții „dezertori” și „trădători de țară” nu se mai scotea o vorbă.

Numele ei a mai apărut în câteva statistici despre rezultatele României la Jocurile Olimpice – inclusiv în Almanahul Sportul – până la începutul anilor 80.

Cum și talpa dictaturii ceaușiste apăsa tot mai tare, s-a ajuns la ignorarea completă a sportivei ce a adus primele medalii pentru kaiacul românesc.

În monumentala lucrare România la Jocurile Olimpice, apărută în 1986, în care sunt prezentate statistici, rezultate și date extrem de detaliate despre fiecare participare tricoloră, găsim o situație atât de absurdă încât și Kafka ar fi invidios.

Potrivit sursei citate, în 1964, la Tokyo, România a cucerit 4 medalii de argint. Iar în dreptul lor, sunt înșirate doar trei nume!

Și asta încă nu-i nimic… La enumerarea câștigătorilor medaliilor de bronz, scrie la un moment dat „K2 – Cornelia Sideri”. Cu alte cuvinte, stelista Cornelia Sideri a concurat singură într-un kaiac de două persoane și a mai și urcat pe podium!

Episodul 27 al serialului VESTUL OLIMPIC, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de azi a emisiunii Arena Radio. Îl puteți reasculta aici: