REMEMBER / 25 de ani fără Dan Păltinișanu

Astăzi se împlinește un sfert de veac de la trecerea în neființă a celui mai reprezentativ fotbalist din istoria Politehnicii Timișoara. Pe 4 martie 1995 se stingea din viață, fulgerător, cel cunoscut drept „Tata Mare”. Peste ceva mai mult de două săptămâni avea să împlinească 44 de ani. Tot de la mijlocul anilor 90, Dan Păltinișanu dă numele celui mai mare stadion din vestul țării, ajuns astăzi, din păcate, într-o stare deplorabilă.

Articol de Gabriel Toth, 4 martie 2020, 11:19

Dan Păltinișanu a fost liderul unei generații de excepție a Politehnicii, al cărei punct culminant s-a consumat în 1980, prin câștigarea Cupei României și apoi prin eliminarea marelui Celtic, din Cupa Cupelor. La ambele performanțe, „Tata Mare” a contribuit din plin.

La 1 iunie 1980, a înscris golul care aducea Timișoarei fotbalistice ultimul trofeu, Cupa României, după o finală cu Steaua București. După 1-1 la finele timpului regulamentar, s-a intrat în prelungiri. Iar în minutul 96, masivul fundaș a urcat în atac, la un corner, și a înscris cu o lovitură de cap puternică.

În toamna aceluiași an, Politehnica avea să o întâlnească, în Cupa Cupelor, pe faimoasa Celtic Glasgow. După 2-1 pentru scoțieni în tur, meciul decisiv de la Timișoara a fost trăit cu sufletul la gură de peste 50.000 de spectatori, conform presei vremii. Poli s-a impus cu 1-0 și a obținut calificarea, tot grație unui gol al lui „Tata Mare”. În minutul 81, Liță Dumitru a executat o lovitură liberă, Nedelcu a sărit împreună cu portarul Latchford, iar Păltinișanu, pe fază, a șutat imparabil, sub bară.

Dan Păltinișanu s-a născut, la 23 martie 1951, la București. A fost legitimat la mai multe grupări din capitală, printre care și Dinamo, de la care pleacă în 1970, la vârsta de 19 ani, la Steagul Roșu Brașov. Debutează în prima ligă abia la 11 iunie 1972, într-un 0-0, sub Tâmpa, cu Politehnica Iași. Trece pentru un sezon la divizionara B din localitate, Metrom, iar în 1973 e transferat la Politehnica Timișoara, unde cunoaște consacrarea. A evoluat în alb-violet în perioada 1973-1983, strângând 271 de meciuri și 24 de goluri. Și-a încheiat cariera de fotbalist în 1985, la Unirea Sânnicolau Mare, unde avea să o înceapă și pe cea de antrenor. A fost secund la Poli și CFR, la feroviari activând până în ultimele clipe ale vieții sale.

„Venit modest și sfios din boema Bucureștiului, la două case de Mărțișorul lui Arghezi, Pălti a fost asimilat Banatului cu dragoste și bucurie imensă. Unde, la rându-i, și-a găsit bucuria și nemurirea. Dan Păltinișanu intră în galeria celor mai mari jucători ai Timișoarei și ai Politehnicii. Simbol al fotbalului de pe aceste pământuri. Simbol al voinței devorante pentru victorie. Pentru care a ars puternic.. Și, poate, de aceea atât de repede”, scria Jackie Ionescu în Fotbal Vest, după moartea celui ce i-a fost elev și, mai târziu, colaborator.