AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 28: Frații Buding
Au urcat pe podiumul olimpic, dar succesele lor nu sunt recunoscute în mod oficial. E povestea fraților Edda și Ingo Buding, din Lovrin. Ambii jucători de tenis – ca și ceilalți doi frați ai lor, Lothar și Ilse – cei doi au participat la Jocurile Olimpice din 1968, la turneele demonstrative de tenis.
Articol de Gabriel Toth, 14 iulie 2024, 11:46
Ambii au urcat pe podium la ediția de la Ciudad de Mexico.
De la Lovrin în Franța, via Germania și Argentina
Până să ajungem însă la unica participare olimpică a celor doi, merită să ne întoarcem puțin în timp și în spațiu.
Lovrinul interbelic. Familia doctorului Franz Buding creștea, încetul cu încetul. În 1933, a venit pe lume primul său fiu, Lothar. I-au urmat două fetițe, Edda, în 1936, și Ilse, în 1940, pentru ca mezinul familiei, Ingo, să se nască în 1942.
O familie tipică de șvabi bănățeni, care avea să se transforme într-o poveste cu totul atipică: toți cei patru frați Buding au practicat tenisul la nivel înalt.
Imediat după cel de-al doilea război mondial, familia Buding s-a stabilit în Germania, acolo unde cei patru copii se întâlnesc pentru prima oară cu tenisul.
După nici trei ani, urmează o nouă emigrare, de această dată în Argentina, acolo unde pasiunea fraților Buding pentru „sportul alb” a crescut considerabil.
Văzută drept cea mai talentată, Edda Buding și-a intensificat programul de pregătire de la vârsta de 12 ani, iar un an mai târziu, în 1949, a cucerit deja primul titlu național de juniori al Argentinei.
La rândul său, fratele cel mare, Lothar, a început să se remarce în turneele sud-americane, atingând sferturile de finală ale Internaționalelor Argentinei, în 1953.
A ieșit la rampă și foarte tânăra Ilse, care în 1954, la vârsta de 14 ani, a repetat performanța surorii sale, și a devenit, la rândul ei campioană de junioare a Argentinei. Cu astfel de frați, mezinul Ingo nu putea avea nici el alt destin decât tenisul.
În 1959, familia Buding a lăsat Argentina și s-a mutat în Franța, la Bandol, aproape de Marsilia. Acolo, bătrânul Franz Buding, a deschis o școală de tenis, despre care, într-o reclamă publicată într-un ziar francez în 1970, aflăm că dispunea de 30 de terenuri de iarbă.
Patru frați la Roland Garros
Toți cei patru frați Budding au ajuns să participe la turnee de Mare Slem, însă cel ce îi unește e Roland Garros.
Lothar, Edda, Ilse și Ingo au concurat împreună în întrecerile de dublu și dublu-mixt, ce-i drept, fără mare succes.
În 1959, Edda Buding a făcut pereche, la dublu mixt, cu fratele ei mai mare, Lothar, cei doi oprindu-se în optimi, învinși de perechea australo-britanică Fay Muller – Tony Pickard.
Un an mai târziu, Edda și-a schimbat partenerul, alegându-l tot din familie, pe mezinul Ingo, pe atunci în vârstă de doar 18 ani. Cei doi Buding s-au oprit în turul al doilea, pierzând în fața perechii Lucia Bassi (Italia) – Francisco Contreras (Mexic).
Edda a mai făcut echipă cu Ingo și mai târziu, în edițiile 1965, 1968 și 1970 ale turneului parizian.
Tot la Rolland Garros, pe tabloul de dublu al ediției 1968, au apărut ambele surori ale familiei Buding, Edda și Ilse în tandem la întrecerea de dublu. Șvăboaicele s-au oprit însă în turul al doilea, pierzând în fața perechii Julie Heidman (SUA) – Fay Toyne (Australia).
„Frații tenis”
Să trecem însă în revistă principalele performanțe ale celor patru frați Buding:
Lothar Buding a ajuns în sferturi la Campionatele Internaționale ale Argentinei (1953) și în semifinale la River Plate Championships (1955);
Edda Buding a fost finalistă la dublu mixt în 1957 la Rolland Garros (în pereche cu chilianul Luis Ayala) și în 1961 la Wimbledon (alături de englezul Robert Howe); a prins o semifinală la dublu feminin, în ediția 1961 a US Open (în pereche cu italianca Yola Ramirez Ochoa) și a fost finalistă în FED Cup, cu echipa Germaniei, în 1966.
Ilse Buding a fost campioană de juniori a Argentinei în 1954 și participantă la numeroase turnee internaționale, între care și Roland Garros.
În fine, Ingo Buding a fost căpitan al echipei Germaniei de Cupa Davis, finalistă în 1970, a disputat în total 27 de meciuri pentru Germania în Cupa Davis, a atins faza sferturilor de finală la Roland Garros, în 1965 și a fost campion de juniori la Roland Garros în 1959 și 1960.
Medalii neoficiale la Mexico 1968
Tenisul s-a aflat în programul Jocurilor Olimpice moderne încă de la ediția inaugurală, Atena 1896. „Sportul alb” a fost scos însă după ediția de la Paris, din 1924, după îndelungi dispute între Comitetul Internațional Olimpic și Federația Internațională de Tenis cu privire la modul de definire al sportivilor amatori.
În mod oficial, tenisul a lipsit de la Jocurile Olimpice vreme de 64 de ani, fiind reintrodus abia în 1988, la Seul. Până atunci, au existat două apariții olimpice ale acestei discipline însă doar cu scop demonstrativ: Mexico 1968 și Los Angeles 1984.
La prima dintre ele, la Ciudad de Mexico, au răspuns prezent invitației organizatorilor 46 de concurenți din 15 țări, printre care și „Frații Tenis”, Edda și Ingo Buding.
În turneele de tenis de la Jocurile Olimpice din 1968, cea mai importantă performanță a obținut-o Edda Buding, în turneul de dublu feminin, acolo unde a făcut pereche cu Helga Niessen. Cele două nemțoaice au dispus în finală, la Guadalajara, de Rosa Maria Reyes (Franța) – Julie Heldman (SUA), în două seturi, 6-3, 6-4.
Mezinul familiei Buding, Ingo, devenit deja tenismen de renume mondial, a bifat două clasări pe podium la această ediție a Jocurilor Olimpice. La simplu, a ajuns până în finală, însă a pierdut în fața unui reprezentant al țării gazdă, Rafael Osuna, în trei seturi, 3-6, 6-3, 3-6.
Tot pe cea de-a doua treaptă a podiumului avea să încheie și întrecerea de dublu mixt, acolo unde a făcut pereche cu americanca Jane Bartkowicz. Cei doi au fost învinși în finală de perechea sovietică Vladimir Korotkov – Zaiga Jasone, scor 5-7, 4-6.
Din păcate, i-am pierdut pe ambii șvabi bănățeni prezenți în programul olimpic din 1968.
Primul s-a stins chiar mezinul, Ingo, la vârsta de 61, la reședința sa din Bandol, în sudul Franței.
Edda a încetat din viață la 77 de ani, pe 15 iulie 2014. Cel mai recent s-a stins Ilse Buding, pe 5 mai 2023, la vârsta de 83 de ani.
În vreme ce despre fratele cel mare, Lothar Buding, nu se cunosc informații după încheierea carierei sale la fileu.
Episodul 28 al serialului VESTUL OLIMPIC, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de azi a emisiunii Arena Radio. Îl puteți reasculta aici:
