S.O.S. Cascada Beuşniţa, victimă a „turiştilor” iresponsabili!
Articol de Mihai Junea, 13 septembrie 2016, 11:44
În urma unor informaţii primite de la vizitatori ai Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa privind starea cascadei cu acelaşi nume, Grupul Ecologic de Colaborare Nera, (detalii pe www.gecnera.ro , https://www.facebook.com/GECNERA ) a realizat în data de 10.09.2016 o monitorizare a zonei cascadei, ocazie cu care a constatat că peste deversorul şi peretele cascadei nu mai curge apă iar unii turişti cu mentalitate de cocalari au scrijelit adânc muşchiul de pe peretele cascadei ca semn al trecerii lor prin zonă.
Cascada a mai rămas şi în alţi ani secetoşi fără apă deoarece cantitatea mică de apă a pârâului Beuşniţa se scurge în asemenea situaţii prin spatele cascadei printr-o fisură din tuful calcaros, uşor de identificat la 11 m în amonte de deversorul cascadei, iar ulterior apa iese la suprafaţă la baza cascadei şi îşi urmează drumul în continuare pe pârâul Beuşniţa.
Un fenomen natural, spun reprezentanţii parcului, asupra căruia nu se poate interveni deoarece cascada este într-o zonă cu grad sporit de protecţie, adică o zonă de protecţie strică înclusă în proiectul de Plan Management al parcului, care zace de mult timp neaprobat în sertarele Ministerului Mediului din cauza “tălpilor” puse de RNP Romsilva, sau zonă specială de conservare prevăzută în Ordinul 552/2003 – o reglementare de vremea ministrului Ilie Sârbu, anacronică dar în vigoare până la aprobarea Planului de Management al parcului.
Un fenomen natural dar a cărui efect asupra cascadei trebuie prevenit atunci când este posibil deoarece normal şi natural este ca să curgă apă peste o cascada cum este Beuşniţa, care este o adevărată emblemă a lumii mirifice a parcurilor din sudul Banatului iar pentru vizitarea ei se percepe o taxă de vizitare.
Problema cu intervenitul în a bloca acea fisură de scurgere a apei pe sub cascadă, fară să mai fie nevoie de o aprobare din partea Ministerul Mediului şi Academiei Române prevăzută în Legea ariilor naturale protejate, se putea rezolva punctual în cadrul proiectului de Plan de Management al Parcului.
Dar pe cine mai interesează o chestiune atât de “minoră” când pentru aprobarea acestui document lupta se duce în jurul ideii ca RNP Romsilva să taie cât mai multă pădure în interiorul parcului ?
Între timp imaginea cascadei Beuşniţa, cu muşchiul uscat devenit brun pe deversor, începe să semene din ce în ce mai mult cu o măsea stricată de pe care cocalarii continuă să scrijelescă smalţul.
