Festivalul „Scena ca o Stradă” va deveni o tradiţie!
Desfăşurat între 15 şi 25 februarie pe scena Teatrului de Vest din Reşiţa,festivalul a prilejuit confruntarea publicului cu actori din 22 de teatre, 18 din România şi 4 din afara ţării(Rep.Moldova, Serbia, Croaţia şi Austria) şi a constituit un succes artistic.
Articol de Mihai Junea, 1 martie 2016, 16:13
sursă foto: carasanul.ro
Radio Timişoara: S-a încheiat ediţia a doua a festivalului. Cu ce concluzii?
Dan Mirea: În primul rând, cu ce-i mai important şi anume, reacţia publicului – săli arhipline în fiecare seară. Din punct de vedere al relaţiilor cu teatrele partenere, a fost un succes, având în vedere că suntem deja invitaţi la opt festivaluri, şase în ţară şi două în străinătate. Toate trupele participante au fost mai mult decât încântate de prezenţa în festival, de reacţia publicului şi nu-n ultimul rând, de primirea pe care au avut-o aici, la Reşiţa.
RT: Cum aţi reuşit performanţa de-a strânge atâtea teatre, practic din toată ţara, în nişte vremuri deloc generoase cu bugetele?
DM: Nu ştiu dacă este neapărat o performanţă. Este mai degrabă dorinţa unui grup de oameni,pentru că noi (Teatrul de Vest Reşiţa n.a.) nu suntem un teatru mare, ci mai mic în comparaţie cu alte teatre din ţară, cu bugete substanţiale. În primul rând, a fost mobilizare generală, toţi angajaţii teatrului, de la tehnic, până la mine, ca director artistic, am încercat să facem din acest festival o sărbătoare, nu numai pentru teatru, dar şi pentru oraşul Reşiţa.
RT: Au contat şi relaţiile interumane…
DM: Nu mă-ndoiesc de asta! Majoritatea trupelor care au evoluat în festival, nici măcar nu ne-au cerut onorarii pentru participare. Sigur că s-au adăugat cheltuielile inerente: transport, cazare, masă. Pe tot parcursul festivalului am avut peste 400 de delegaţi din ţară şi din străinătate. Dar am reuşit să ne organizăm foarte bine şi iată că acest eveniment a avut succesul scontat.
RT: În ce priveşte spectacolele, s-a încercat îmbinarea clasicului cu modernul ăn fiecare seară. A fost cu intenţie?
DM: Da. Aceea de a acoperi gustul publicului. Sunt spectatori mai conservatori, care au dosit să vadă spectacole clasice sau cu nume, montate de mari regizori, dar şi spectatori care au acceptat provocările noastre: spectacole de teatru-dans, de improvizaţie, foarte bine prizate, deoarece la Reşiţa avem parte de public din toate categoriile de vârstă: maturi, care vin de peste 30 de ani la teatru, studenţi şi chiar elevi de liceu, care s-au bucurat de spectacole de gen one man show, performance sau improvizaţie, diferite teme sau montări.
RT: Aţi putea face o clasificare sentimentală, a câtorva spectacole?
DM: Cred că toate spectacolele au fost de calitate, dar aş fi ipocrit să spun că nu am preferinţe. Au fost spectacole care mi-au plăcut în mod deosebit: „Amalia respiră adânc” – Teatrul „Art Media” Bacău, „Casa de pe Graniţă” – Teatrul Municipal Baia Mare, „Simplu/Complicat” – Teatrul Mitropa Zagreb, „Seară deAjun” – Teatrul „Regina Maria” Oradea şi „Leovuşka”- Teatrul din Chişinău, un regal actoricesc, montat de Iurie Harmelin, un mare regizor rus. Au fost şi spectacole care au surprins spectatorii, precum „Emisiune Improsibilă” al Teatrului Naţional din Tg.Mureş. În ansamblu, au fost spectacole bune, fapt ilustrat şi din reacţiile spectatorilor şi invitaţilor, pentru că am avut invitaţi şi regizori sau directori de teatre care au plecat mai mult decât încântaţi de la festivalul nostru!
RT: Cortina s-a lăsat peste a doua ediţie afestivalului „Scena ca o Stradă”. Va deveni el tradiţie?
DM: Cu siguranţă. În ultima seară, la închidere, spectatorii mi-au cerut să promit că el va intra-n tradiţie şi le-am promis atât lor, cât şi celor care ne-au sprijinit financiar, că acest festival va deveni tradiţional.
