Interviuri cu realizatorii spectacolului „Bal la Savoy” de Paul Abraham, cea mai recentă producție a Operei Naționale Române din Timișoara

Opera Națională Română din Timișoara prezintă miercuri, 21 decembrie 2022, ora 19, premiera spectacolului de operetă „Bal la Savoy” de Paul Abraham.

Articol de Simona Stoița, 18 decembrie 2022, 07:02 / actualizat: 18 decembrie 2022, 8:16

Regia și coregrafia: RĂZVAN MAZILU

 Decorurile şi costumele: DRAGOȘ BUHAGIAR

 Conducerea muzicală: MIHNEA IGNAT

 Concert maeştri: OVIDIU RUSU, CORINA MURGU

 Maestru de cor: LAURA MARE

 Asistent regia artistică: HELLEN GANSER

 Asistent coregrafie: MANUELA ARDELEAN

În distribuție:

Aristide BOGDAN ZAHARIEA

Madeleine MIHAELA MARCU / CRINA VEZENTAN

Daisy CRISTINA VLAICU

Mustafa Bei CRISTIAN BĂLĂȘESCU / OCTAVIAN VLAICU

Celestin Formant HARALD WEISZ (invitat, Teatrul German de Stat Timișoara)

Bessie DAIANA VINARS

Guilette MANUELA ARDELEAN

Lucia LOREDANA BORLOVAN

Mizzi LIGIA POPESCU

Trude GEORGIANA NECȘA

Ilonka SUZANA VRÂNCEANU

La Tangolita GABRIELA TOADER / GABRIELLA VARVARI

Monsieur Albert DAN PATACĂ / EMANUELE NORI

Pomerol LEONARD IVAN

Rene ALEXANDRU PÎNTEA

Maurice FLAVIUS POPA / DARIUS AGRIMA

Lilly OLGA SFETCU / ALINA MIHAI

Paulette SUZANA VRÂNCEANU

Hermence MANUELA ARDELEAN

Bebe ANA MARIA STĂNOIA

Archibald MIHAI PRELIPCIAN

Corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara.

Pregătirea  muzicală: RAREŞ PĂLTINEANU, LEONARD BONEA, DIANNA VASIU, IRINA BELEA

Regia tehnică: LUCIAN BORU

Sufleor EUGENIA GYURIS

Despre cea mai recentă producție a Operei timișorene, în interviul, pentru Radio Timișoara, acordat de baritonul Cristian Rudic, Manager/Director General al Operei Naționale Române din Timișoara:

„M-a fascinat faptul că „Bal la Savoy” este din punct de vedere stilistic, probabil, puntea între operetă și musical, cu inspirație și din cabaretul interbelic, acea lume de care spuneam că e lipsită de falsa pudoare burgheză afișată atunci când cu adevărat s-a probat că arta și bunul-simț sunt lucruri de fapt diametral opuse.

Opereta „Bal la Savoy” a fost denumită „einer Schlageroperette”, de către Volker Klotz, unul dintre marii muzicologi germani. Trebuie să constat că se încadrează foarte bine în gândul nostru, început de fapt de maestrul  Corneliu Murgu, de a teatraliza puțin opera și de a aduce o formă de realism din teatrul de proză către noi, demers înfăptuit prima dată cu premiera spectacolului „Carmen”, în regia lui Siviu Purcărete, premieră pe care maestrul Corneliu Murgu și-a asumat-o. Apoi, Silviu Purcărete a montat „La serva padrona”, în timpul pandemiei, lucru nu foarte obișnuit. Înainte de a monta o „Boemă”, cu același Silviu Purcărete, ar trebui să ne concentrăm asupra Muzei, asupra măștii care zâmbește, „divertente”, care ne aduce zâmbetul în suflet și pe buze, și foarte important, să ne regăsim în personajele de pe scenă, altminteri demersul nu are niciun rost.

Opereta are o tradiție solidă la Timișoara. În repertoriul curent avem titlurile mari ale creației de operetă. O tradiție pe care a moștenit-o și Ion Iancu, și Corneliu Murgu, și eu, și vrem să o ducem mai departe, în spiritul Timișoarei. Nu am tratat niciodată opereta ca pe o „Cenușăreasă” a operei.

Opereta presupune calități artistice altfel decât la operă, mai multe, augmentate, cumva toate deodată. Le cere interpreților să fie actori, dansatori și, evident, muzicieni. Opereta cere o eleganță aparte, altfel poate să cadă foarte ușor în desuetudine.

Când s-a întrevăzut luminița de la capătul „tunelului” groazei, al pandemiei, iată ne-am trezit cu un război, nu la mulți kilometri de aici. În acel tumult, de-a lungul pandemiei, ne-am propus ca atunci când Dumnezeu ne va scoate din ea să ieșim cu una din cele două „măști ale teatrului”, cea care zâmbește, pentru a aduce această speranță, șansă, spre un viitor luminos cu adevărat, spre normalitate.

Paul Abraham a fost un mare compozitor de gen, al „muzei vesele”. Acest „Bal la Savoy” a fost ultimul licăr de speranță, de libertate a unui Berlin postbelic, după Primul Război Mondial. Să nu uităm că este evreu și că opera a fost atunci făcută și jucată de evrei, într-un simbol al unei lumi „dezlănțuite”, într-o lume a bucuriei de a trăi… La trei săptămâni după premieră, alt regim totalitar, regimul nazist, a venit la putere și toată acea speranță s-a risipit. Sunt sigur că aceste „energii nevăzute” ale acestui opus vor conlucra spre a delecta un public obișnuit cu opereta, la Timișoara.

Colaborarea dintre Dragoș Buhagiar și Răzvan Mazilu este binecunoscută, este probată în timp, iar spectacolul lor prezent este întotdeauna suma a celor anterioare. După o colaborare îndelungă pe acest „tărâm”, care se numește musical-cabaret-operetă, ei au dovedit ceea ce au dovedit, și sperăm că, în 21 decembrie 2022, „pomul lăudat” va fi cu roadele așteptate.

Sperăm că spiritul lui Paul Abraham va fi acolo; lumea aceea a „glamour”-ului neîntinat de false reguli burgheze, o lume a bucuriei, a fericirii, a „hedonismului”, a plăcerilor, o lume a fracului, a femeilor frumoase, a „poantelor cu tras din ochi”, nu a umorului vulgar. Să nu uităm, estetica vizuală fiind substanțial ajutată de maestrul Dragoș Buhagiar, împreună cu Răzvan Mazilu. Ei colaborează la fiecare amănunt în ceea ce privește atât decorul, cât mai ales costumul, machiajul. Toate acestea pe o structură muzicală; iată Paul Abraham, cu viziune înspre ce urma să vină dinspre Broadway, și nu numai.

Răzvan Mazilu este un om al preciziei, al imaginației, care câteodată trebuie înfrânată, ca și Dragoș Buhagiar. Ei au o imaginație absolut fabuloasă! Răzvan Mazilu este un om al structurii, al gândirii matematice, nu lasă nimic la voia întâmplării, nu așteaptă ca momentul artistic să se nască inspirat de zei, ci îl organizează. Această organizare vine din lumea teatrului, dar cu mare experiență muzicală, el fiind un dansator de clasic, dar mai ales de modern, cu un gust muzical absolut aparte și sensibil. Bineînțeles, a colaborat cu dirijorul Mihnea Ignat, la „plămădirea” acestui limbaj foarte apropiat de cabaret și de musical.

Avem o trupă de balet augmentată, împrospătată. Răzvan Mazilu este un coregraf de renume. Baletul este foarte prezent în acest „amalgam de arte”, în acest „dans al Muzelor, în jurul zeului Apollo”.

Răzvan Mazilu a făcut un „workshop” pentru interpreți, de actorie, de coregrafie, și de ceea ce înseamnă nu numai rostirea textului, ci și de a închega rostirea unui text cu muzica. Cu toții am avut de profitat de pe urma acestei prezențe absolut „solare” din punct de vedere teatral și muzical.

Evident, depunem efortul de a dubla, tripla, dacă se poate, orice formă de distribuție, pentru că e bine și pentru teatru, și pentru spectator.

Acum, mai ales înainte de Crăciun, cine vrea să petreacă o seară „divertente”, cum zic italienii, o seară care să ne aducă zâmbetul în suflet și pe buze, să nu evite data de 21 decembrie 2022, când avem premiera! Următorul spectacol va fi în 22 ianuarie 2023!” (Cristian Rudic, Manager ONRT)

AUDIO/ interviul acordat de baritonul Cristian Rudic, Manager/Director General al Operei Naționale Române din Timișoara (interviu difuzat în emisiunea „Cultura la doi pași”, realizator Simona Stoița):

„De fiecare dată, colaborarea cu Răzvan Mazilu este foarte inspirantă. Am „crescut” împreună, prin spectacolele noastre pe care le-am făcut chiar din anii `90. Am avut un fel de continuitate. Am lucrat din „zorii” musical-ului în România. Simțim estetic asemănător. Avem cultură vizuală, și generală, asemănătoare. Am trăit într-o perioadă istorică în care concentrarea era pe studiu. Probabil nu aveam atât de multe device-uri în jurul nostru. Mâna „fugea” pe cărți, nu pe aparatură. Și atunci probabil că ar putea fi, să zicem, o condiție a noastră, a lui Răzvan Mazilu și a mea. Ne potențăm reciproc, ceea ce este foarte important. În „industria de spectacol”, fie că e vorba de teatru, musical, operă sau operetă, cred în echipă mai tare decât în mine ca artist. Întotdeauna artiștii, cei care au avut ceva de spus, s-au repliat împreună. Nu poți face spectacole de unul singur.

Opereta este un gen extrem de complex, diferit de operă, mai apropiat de musical și teatru, pe care le conține.

„Bal la Savoy” este o operetă provocatoare pentru că se autoplasează într-o perioadă istorică destul de dificilă doar pentru că e complexă, dar e o perioadă superbă. Mă refer la ceea ce se numește „design de interior”, „iluminat de interior”, și așa mai departe, pentru că e o perioadă, începutul secolului XX, anii `20, `30, Art Deco, și datorită descoperirilor din domeniul științei, industriei, designul a „pocnit” foarte tare. Designul a plecat de la începutul de secol cu formele organice și a ajuns la forme conceptuale destul de dure, aș spune, în anii „30, dar este o perioadă care te „împinge” la studiu, la meditație.

Am vizitat foarte multe biblioteci, pentru că documentare specifică de Art Deco se găsește destul de greu. Nu sunt „fanul scobitului pe Internet”. Internetul este un „Digest de cunoștințe”. Pe mine m-au interesat proporțiile, materialele, conceptul în sine, cum au ajuns ei la conceptul respectiv de design, pentru că acolo, la Bauhaus, se întâlneau arhitecți, designeri, sculptori, pictori. Au fost curente în arhitectură dezvoltate de foarte mulți artiști laolaltă.

Am vizitat Biblioteca Institutului de Arhitectură, Biblioteca Academiei de Artă din București, de la Iași, biblioteca personală care este de altfel importantă. Am făcut studii, am pornit de la proporții.

Scena Operei Naționale Române din Timișoara e o scenă „ingrată”, foarte dificilă, în principiu mică, posibilități stânga-dreapta-culise relativ mici. Ea are și o construcție, mă refer la acel „circular”, construit din rabitz cu ciment și cu ipsos, care nu aduce mari beneficii scenei, dar accept provocările, și de când am pus piciorul pe această scenă nu m-am „luptat” cu ea, ci am încercat să o înțeleg, adică să o „ascult”, să-mi dau seama ce nevoie are scena, dar ce nevoie are și regizorul. Și întotdeauna, pariul meu a fost cum să-mi gândesc și să-mi construiesc spațiile, în așa fel încât scena să arate cât mai mare, mai adâncă și cu posibilități cât mai numeroase de mișcare, de deschidere. De obicei, set-up-urile mele nu sunt statice, se mișcă fie odată cu muzica, fie cu dramaturgia, ele nu sunt doar niște imagini ale unui artist plastic neînțeles. Gândurile mele sunt prelungirea gândurilor regizorului, prelungirea libretului, prelungirea nevoilor de mișcare, și așa mai departe.

Mărturisesc că în momentul când fac echipă cu Răzvan Mazilu, noi facem o echipă totală. În costumele pe care le-am realizat este și o parte din gândurile lui Răzvan Mazilu. Costumele sunt gândite pe mișcare, în mișcare, se pliază pe mișcarea balerinilor și a soliștilor, teoretic evoluează cu interpretul. „Viu” înseamnă și faptul că ar trebui să șifoneze când se așează pe niște fotolii. Nu folosesc „cartoane’ sau materiale contemporane care nu se șifonează. E firesc, când cineva joacă, transpiră, se așează, costumul se șifonează, eșarfa se deranjează, părul la fel. Nu suntem statui. Suntem artiști în mișcare, cu trăirile respective.

În Operă găsesc ceea ce am găsit de prima dată. Găsesc oameni pe care îi am alături și care mă ajută să-mi finisez gândurile. Fără Ateliere, fără croitori pentru costume bărbătești, fără Croitoria de damă, fără Butaforie, fără Cizmărie, fără Mecanică, fără Tâmplărie, fără Pictură, nu se poate. Acești oameni sunt la fel de importanți ca mine. Și cu majoritatea dintre ei fac o echipă bună. Fără ei, vă mărturisec că nu aș fi în Operă. Alt motiv să fiu aici nu există. Fără nicio ipocrizie fac această mărturisire.

Îi mulțumesc lui Răzvan Mazilu pentru încredere, mulțumesc sincer tuturor și cu o plecăciune pentru acești oameni din Ateliere, pe care i-am simțit că mă susțin necondiționat.” (Dragoș Buhagiar, scenograf ONRT)

AUDIO/ interviul acordat de Dragoș Buhagiar, scenograf – Opera Națională Română din Timișoara, autor al decorurilor și costumelor spectacolului „Bal la Savoy”(interviu difuzat în emisiunea „Cultura la doi pași”, realizator Simona Stoița):

„Reîntâlnirea este o bucurie! Sunt foarte legat de Timișoara prin toate spectacolele pe care le-am făcut aici, de întâlnirile cu Opera Națională Română din Timișoara, din anii `90, dar și de întâlnirea cu „Noaptea Valpurgiei” din opera „Faust”, și acum o nouă întâlnire pentru un titlu important, pentru o regăsire și o reinventare a genului operetei, a acestui gen minunat care ne poate ajuta să ne „transportăm”, să visăm o altă lume, poate mai bună, în orice caz, o lume mai frumoasă, plină de caractere verticale, de exemple bune așa cum am avea nevoie în aceste vremuri „ciudate” pe care le trăim.

E o reîntâlnire cu trupa de balet a Operei, care a crescut extraordinar.

E o reîntâlnire cu scenograful Dragoș Buhagiar de care mă leagă foarte multe proiecte, care a realizat și aici o lume, așa ca în „Marele Gatsby”, ca în luxurianta și strălucitoarea lume din anii `30. Cel puțin la nivel estetic, dar și ca mod de a trăi viața, este o perioadă superbă pe care am studiat-o foarte mult și pentru celelalte spectacole pe care le-am realizat de-a lungul timpului.

Este și o reîntâlnire cu Cristian Rudic, aici în calitate de manager, cu care am lucrat foarte mult.

Îmi doresc să fie un eveniment, în ideea în care vrem să „transportăm” spectatorii într-o „altă” lume.

E o atenție la detalii, începând cu partea de actorie, cu partea muzicală, costumele, accesoriile costumelor, construirea acestei lumi speciale care trebuie să fie una credibilă. Altfel, spectatorul nu poate merge cu noi în poveste, nu poate merge cu noi la drum.

Lucrăm cu atenție. Lucrăm de câteva luni. Am cerut acest timp Operei, pentru a duce la bun sfârșit acest spectacol care este cu cor, balet, orchestră, soliști, o distribuție foarte mare. Am muncit foarte mult.

Așteptăm publicul la „surprizele” balului de la Savoy, care este într-adevăr un bal, așa ca un „montaigne-rousse” în care spectatorii vor fi trecuți prin toate emoțiile.

Dintr-un anumit punct de vedere, este o montare clasică. Nu doresc să fac o montare modernă, nu despre aceasta este vorba. Avem nevoie de o regăsire, de o reinventare, așa cum spuneam, a operetei, un gen calofil în care estetismul este în prim-plan la toate nivelurile, începând evident cu vizualul, decorurile. Și costumele păstrează epoca. Sigur că ne „jucăm”, uneori, și ieșim din epocă, dar numai pentru a o reinventa și pentru a crea personaje pe care publicul să le iubească.” (Răzvan Mazilu, regizor, coregraf – „Bal la Savoy”)

AUDIO/ interviul acordat de Răzvan Mazilu, regizor, coregraf al spectacolului „Bal la Savoy”(interviu difuzat în emisiunea „Cultura la doi pași”, realizator Simona Stoița):

„Este o piesă care a mai fost în repertoriul Operei Naționale Române din Timișoara, dar cu foarte mulți ani în urmă. Am aflat că în anii `60 s-a produs această piesă, la Timișoara.

„Bal la Savoy” este o piesă care are provocările ei specifice, în sensul în care este o operetă-musical, la granița dintre operetă și musical. Are multe trăsături caracteristice operetei și foarte multe trăsături caracteristice musical-ului. Integrează dansuri ale epocii interbelice, din anii `30, foxtrot, English Waltz, și multe alte lucruri. Sigur că sunt „mascate” printre acestea și csárdás-uri, și klezmer evreiesc, o combinație fascinantă care nu ne pune în dificultate, dar ne obligă să ieșim un pic din „cheia estetică” în care noi suntem obișnuiți, în cea mai mare parte a repertoriului nostru, mă refer la operă italiană și operă franceză, și sigur și la operetă.

Mergând înspre musical, „tărâmul” este cu totul nou pentru noi, mai ales datorită faptului că regia lui Răzvan Mazilu, cel mai important regizor de musical din România în momentul actual, ne cere lucruri care, cred eu, vor fi extraordinare pentru public.

Spectacolul are decoruri și costume semnate de Dragoș Buhagiar, o garanție pentru orice teatru nu doar din România, ci din lume. Sunt convins că vom deschide cu acestă piesă un nou capitol în istoria Operei Naționale Române din Timișoara.

Răzvan Mazilu nu ne va da niciodată o operetă sau un musical, așa cum suntem obișnuiți. O să fie o scenă plină de viață, cu câteva surprize și la orchestră. Sunt multe lucruri care ne duc într-un univers estetic pe care noi aici, la Timișoara, în repertoriul de până acum, nu l-am avut. Este o poartă care se deschide către viitor, către un alt segment de public, pe care sperăm să îl atragem către Operă, și care să vină la Operă, un segment mult mai tânăr. Este recunoscut faptul că spectacolele lui Răzvan Mazilu sunt extraordinare din punct de vedere al mișcării, al coregrafiei, al vizualului, și al mesajelor, dar în primul rând al coregrafiei și al vizualului.

Cred că aceasta este doar un început pentru a atrage la Operă un nou segment de public, cum spuneam, un segment mult mai tânăr de public, și ușor, ușor, să începem să „renovăm” repertoriul Operei Naționale Române din Timișoara, în sens de „cheie estetică”.

Cred că de mai bine de doi ani de când sunt angajat aici, la Opera Națională Română din Timișoara, am reușit să facem împreună cu Orchestra, Corul și soliștii Operei, spectacole extraordinare, multe dintre ele foarte bune. Cred că există un potențial foarte mare care trebuie însă doar exploatat. Avem în mână un veritabil diamant, în ceea ce privește ansamblurile fixe ale Operei Naționale Române din Timișoara care sigur că a strălucit cu foarte mare intensitate și până acum, dar putem să îmbunătățim lucrurile, să mergem mai departe, să schimbăm anumite „chei estetice”, așa cum spuneam. Publicul cred că ne cere acest lucru și trebuie cumva să reîmprospătăm toată această „cheie estetică” a spectacolelor Operei Naționale Române din Timișoara.

Veniți la premieră! Opera Națională Română din Timișoara vă prezintă un spectacol absolut fabulos, 21 decembrie 2022, ora 19, regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, costumele și decorurile lui Dragoș Buhagiar, conducerea muzicală îmi aparține. Vă așteptăm cu mare drag!” (Mihnea Ignat,dirijor ONRT)

AUDIO/ interviul acordat de Mihnea Ignat, dirijor principal – Opera Națională Română din Timișoara, dirijorul spectacolului „Bal la Savoy” (interviu difuzat în emisiunea „Cultura la doi pași”, realizator Simona Stoița):

Sursa foto: prin amabilitatea domnului Florin Emilian BRÎNZEI, referent specialitate relații publice ONRT; din arhiva ONRT. Autor foto/promovare spectacol „Bal la Savoy”: Iosif Rozemberg.