?INTERVIU / Englezii Liz Mellish si Nick Green promovează dansul popular bănăţean prin cercetări academice dar şi jucând brâul pe contratimp

În ultimii 10-12 ani, în spectacolul de închidere a “Festivalului Inimilor” prezentam cursanţii de la Seminarul de coregrafie organizat de Casa de Cultură Timişoara în timpul festivalului. Ajutaţi de dansatorii noştri, cursanţi din Olanda, Japonia, Anglia, Belgia, Franţa şi multe alte ţări, prezentau publicului din Parcul Rozelor câte un dans din Banat, îmbrăcaţi în costume populare. Aşa i-am remarcat pe soţii Liz şi Nick care erau prezenţi în culise la mai toate spectacolele Ansamblului “Timişul”, nu numai la “Festivalul Inimilor”, pe care i-am revăzut apoi la tot mai multe manifestări folclorice în zonă. Am aflat că şi-au cumpărat un apartament la Timişoara pentru a fi mai aproape de ceea ce le mergea la suflet, împărţindu-şi timpul între Londra şi Timişoara. Ne-am dorit să-i cunoaştem mai bine şi ceea ce am aflat, în pregătirea unui interviu pus la cale cu mult timp în urmă, dar realizat abia acum, ne-a depăşit cu mult aşteptările.

Articol de Daniela Bacila, 4 iulie 2016, 15:43 / actualizat: 5 iulie 2016, 9:58

Liz Mellish a absolvit o facultate de economie şi a lucrat în administraţia guvernamentală iar Nick Green are o carieră îndelungată în ingineria sistemelor electronice. Activităţile de petrecere a timpului liber s-au transformat în a doua lor carieră academică.

Daniela Băcilă: Dansurile tradiţionale din sud-estul Europei au intrat în preocupările voastre cu mulţi ani în urmă. Care a fost primul contact cu dansul popular românesc, în ce context şi cu cine?

Liz Mellish: Am început de mici, eu cu baletul şi Nick cu dansurile tradiţionale şi apoi, amândoi, ne-am implicat în scena tradiţională folk din Marea Britanie. Am prefarat muzica şi dansul din sud-estul Europei care sunt numite “Balkan Folk dance” în Europa occidentală şi S.U.A. Asta ne-a determinat să aflăm de unde vin muzica şi dansurile. Am participat de mai multe ori la Seminarii de coregrafie în Bulgaria iar prima prezenţa în România a fost în anul 1988, la Sibiu. Nick a participat pentru prima oară în 1990 în Maramureş, apoi, în 1991, la Bistriţa. Seminariile au fost organizate pentru englezi şi olandezi care doreau să exploreze dansurile din această parte a Europei.

În 1992 un grup de dansatori de la Universitatea din Bucureşti a rămas în Anglia şi, la Londra, a pus bazele unui ansamblu de dansuri populare româneşti. Ne-am alăturat şi noi şi timp de 18 ani am dansat cu acest grup, până când românii au devenit ocupaţi cu familiile şi afacerile lor şi grupul şi-a încetat activitatea. Pe lângă ansamblurile româneşti, am dansat timp de 10 ani într-un ansamblu macedonean şi, mai recent, într-un ansamblu din Bulgaria.

D.B.: Când aţi participat pentru prima oară la “Festivalul Inimilor” de la Timişoara ? Cum vi s-a părut în comparaţie cu celelalte festivaluri din Europa?

L.M. În 2005 am aflat de acest festival şi de seminarul de coregrafie dintr-o postare pe internet pentru cei interesaţi de muzica şi dansurile su-est europene. Aceasta a fost o excelentă oportunitate şi o ocazie, ne-am bucurat foarte mult şi am continuat să venim, iar acest an este al doisprezecelea an al nostru aici. Am fost impresionaţi de modul în care a progresat Festivalul Inimilor an după an. Este foarte important să se păstreze tradiţia dansurilor populare în cadrul publicului şi generaţiile să rămână fidele tradiţiilor. Noi vedem că “Festivalul Inimilor” este atât o întâlnire între ansamblurile de dansuri populare cât şi un spectacol pentru public cu grupuri din toate părţile lumii la un nivel profesional. Am participat la multe seminarii pentru dansatori din România şi din Marea Britanie în ultimii 25 de ani. Acestea au fost, în principal, la un nivel introductiv, prezentând dansurile româneşti oamenilor cu puţină sau chiar fără experienţă.

D. B.: Ce implicaţii are asupra activităţii voastre de cercetare folclorică seminarul de coregrafie organizat de domnul Toma Frenţescu?

L. M.: Seminarul coregrafic organizat de domnul Toma Frenţescu şi pus în practică de domnul Marius Ursu ne-a dat cea mai bună ocazie de-a învăţa să dansăm în mod similar cu modul în care românii o fac şi deasemenea să învăţăm multe dintre cele mai bune coregrafii regionale şi de la cei mai buni coregrafi care participă la festival împreună cu grupurile lor. Am reuşit astfel să intrăm în contact cu mulţi coregrafi, din multe regiuni ale României şi datorită răbdării acestor profesori ai noştri din Timişoara acum putem să dansăm De doi sau Contra timp la petreceri şi la nunţi.

D.B.: Studiile academice vă permit să analizaţi dansul popular românesc din mai multe perspective. Care sunt cele mai frumoase dansuri româneşti pentru voi, dar cele mai dificile?

L.M.: Noi credem că dansurile din Bihor sunt cele mai dificile atât în energie cât şi ca stil regional. Cu toate că dansurile din Banat ar putea părea mai puţin dure, este foarte greu pentru cei care nu sunt din Banat să danseze ca şi localnicii. Foarte puţini non-bănăţeni reuşesc să danseze bine dansurile din Banat. În ceea ce priveşte studiile academice dansurile din Banat au fost subiect de dizertaţie pentru amândoi, la un masterat. Apoi în 2014 mi-am susţinut doctoratul intitulat “Dansând prin oraş şi dincolo: vieţi, mişcări şi spectacole într-un ansamblu folcloric urban românesc”. Un studiu antropologic al vieţilor dansatorilor din Ansamblul “Timişul”.

D. B.: În urmă cu 7 ani aţi achiziţionat un apartament în Timişoara. De atunci, viaţa voastră se împarte între Londra şi Timişoara, pe lângă toate festivalurile din Europa la care participaţi. Unde vă simţiţi mai bine? Cum descrieţi viaţa de zi cu zi în România? Cum sunt oamenii?

L.M.: Ne place să trăim în Timişoara. În marea Britanie, noi stăm aproape de Londra unde viaţa fiecăruia decurge foarte repede. Timişoara este un oraş mult mai mic şi mult mai relaxant pentru noi. Mai ales ne plac serile lungi, întinse de vară cant ne putem plimba prin oraş şi stîm la o bere cu prietenii. Când suntem la Timişoara participăm la festivaluri şi alte evenimente culturale atât în oraş cât şi în localităţile din împrejurimi, atât pentru studiile noastre cât şi pentru distracţie. Participăm la cursul săptămânal condus de Marius Ursu la Casa de Cultură a Studenţilor.

D. B.: Care sunt proiectele voastre pentru acest an şi pentru cei care urmează?

L.M.: Suntem incluşi în două grupuri de studii academice care sunt legate de Consiliul Internaţional al Muzicii Tradiţionale. Unul dintre aceste grupuri studiază toate formele de dans tradiţional iar celălalt este grupul de studio ICTM pentru muzică şi dans în sud-estul Europei, în care am intrat când a fost înfiinţat, în 2008 iar eu sunt secretară din 2010. Suntem editorii broşurii din 2014 care tocmai a fost publicată la Belgrad. În mod regulat alcătuim broşuri pentru întâlnirile acestor grupuri. Aşa s-a întâmplat în aprilie la Universitatea din Blagoevgrad din Bulgaria iar în câteva săptămâni vom prezenta lucrări la o coferinţă de dans la Universitatea din Graz, Austria. Lucră deasemena şi cu colegi de la Univesitatea di Belgrad, Departamentul de Etnomuzicologie care studiază dansurile sârbeşti din Banat, cu care, în mod regulat facem cercetare pe teren. Recent am publicat o carte ce cuprinde studii referitoare la obiceiurile şi dansurile din Sviniţa – Mehedinţi “Dance, Field Research and Intercultural Perspectives – The Easther customs in the village of Sviniţa”. După conferinţa de la Graz ne gândim să începem să lucrăm din nou la site-ul nostru (www.eliznick.org.uk) despre tradiţii populare româneşti şi să-l punem într-un format mai modern. Am înfiinţat acest site în 1999 şi în acel moment a fost cel mai complet site în limba engleză, disponibil pe internet, despre dansurile, costumele şi muzica românească.

D.B.: Ce părere aveţi despre rezultatele Brexit-ului?

Lizz (vorbind în româneşte): E dezastru, sperăm că noi rămânem aici…râde…

D. B.: De atâţia ani aţi început să înţelegeţi şi limba nu numai dansul românesc. Încercăm o încheiere a acestui interviu în limba română, Liz?

L. M.: Dorim să mulţumim domnului Toma Frenţescu şi tuturor prietenilor noştri de la Casa de Cultură Municipală care ne-au încurajat şi sprijinit în ultimii 12 ani cât alţii în 20 de ani şi deasemenea lui Lăiţă Stănescu şi Marius Ursu pentru multele ore de predare de dansuri din Banat. Si-ţi mulţumim, Daniela.

Bogdan Puriş ne-a ajutat cu traducerea din limba engleză. Interviul vă invităm să-l urmăriţi miercuri, 6 iunie (în ziua în care începe a XXVII ediţie a “Festivalului Inimilor”) la emisiunea “Din suflet pentru tine”, de la ora 9:15 pe AM 630kHz sau pe www.radiotimisoara.ro

Daniela Băcilă