Credinţe şi tradiţii de Sfântul Ilie AUDIO
Sfântul Ilie sau, popular, Sânt’ Ilie, este una din cele mai importante sărbători ale lunii iulie.
![Legendele Muntelui Gaina Legendele Muntelui Gaina](https://www.radiotimisoara.ro/wp-content/uploads/2014/07/targul-de-fete-de-pe-muntele-gaina-legende-locului-99151-1.jpg)
Articol de Radio Timișoara, 19 iulie 2014, 19:03 / actualizat: 27 iulie 2014, 13:05
În miez de vară, această zi era dedicată unui zeu solar, peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină, cea a Sfântului Prooroc Ilie. Ca zeu solar ‘Sînt’ Ilie se plimbă într-un car solar tras de cai înaripaţi luminând cerul cu fulgerele şi săgeţile sale de foc căci primise de la Dumnezu puterea de a deschide şi închide cerurile.
Conf. univ. dr. Gh. Secheşan a documentat această sărbătoare populară.
În tradiţia românească a cest sfânt este asociat cu ploaia, este stăpânul norilor, al fulgerelor, trăsnetelor şi tunetelor pe care le foloseşte ca să trăsnească dracii sau, atunci cînd e supărat, pe oameni că şi-a pierdut cojocul.
Bunicii povestesc că acest sfânt aşteaptă nerăbdător ziua sa, întrebându-l pe Dumnezeu când va fi aceasta. Domnul, ştiind că sfântul, de bucurie, va plezni năpraznic din biciul său neiertător, prăpădind omenirea, îl tot amăgeşte: ‘Va veni, Ilie!’. După câteva zile Dumnezeu îi răspunde Sfântului că ziua sa a trecut deja, iar Ilie se supără şi trimite pe pămînt ploi, trăsnete şi fulgere. Acestea sunt ploile de după Sânt’ Ilie.
Această zi de sărbătoare este prilej de a organiza nedei în munţi. Cea mai cunoscută este „târgul de fete” de pe Muntele Găina din jud. Alba, mare sărbătoare tradiţională în aer liber, prilej de a admira portul şi jocul popular din Transilvania şi de a târgui produse de artizanat specifice. Antropologul Gh. Secheşan relatează că pregătirea pentru această sărbătoare putea să dureze ani de zile. Organizatorii erau delegaţi din satul Vidra, numiţi „vidreşti” şi din satul Bulzeşti, numiţi „crişeni”, mai precizează antropologul Gheorghe Secheşan.
De unde vine denumirea muntelui „Găina”? O legendă larg răspândită ne spune că pe Vârful Găina se cuibarea o găină cu pene de aur, care făcea zilnic 3 ouă din aur. Ouăle erau dăruite fecioarelor sărace care ajungeau la vîrsta măritişului. Cum, într-o noapte, cîţiva feciori din Vidra au încercat să le jefuiască pe cînd coborau cu preţioasele daruri, fecioarele, speriate, au luat-o la fugă şi au scăpat ouăle pe Valea Arieşului, care, de atunci, ascunde multă bogăţie. Văzând cele întâmplate, găina s-a speriat şi s-a ascuns la Roşia Montană…
Ascultaţi reportajul realizat pentru Radio Timişoara, de Felicia Ristea.